A şterpelit întreaga moştenire a familiei din Galata, printr-un fals. Ce au decis judecătorii?

I.A. şi sora sa moşteniseră o casă construită în 1932 pe strada Cărămidari, în Galata. După căsătorie, Marinela Filipachi plecase, iar în casă rămăsese doar fratele său. Acesta s-a căsătorit în 1989 cu C.G., având împreună 5 copii. Bărbatul a murit după 10 ani, pe când soţia sa era însărcinată cu ultimul copil. C.G. a rămas în casă o vreme, până ce cumnata sa i-a cerut să părăsească imobilul, întrucât nu ar avea niciun drept asupra lui. Legal, soţia supravieţuitoare are dreptul la jumătate din moştenirea rămasă de pe urma soţului, deci C.G. ar fi trebuit să moştenească un sfert din casă. Necunoscând legea, femeia a trebuit să plece.

A încercat ulterior să se întoarcă în casa din Cărămidari, dar a fost alungată. Procedura succesorală după I.A. s-a deschis abia în februarie 2014, când Filipachi s-a prezentat la notar însoţită de două vecine, Ana Chelaru şi Adina Nicoleta Giurgiu. Cele trei au declarat că I.A. nu fusese căsătorit şi nu avusese copii, deşi ştiau foarte bine că nu era aşa. În acest mod, casa a revenit Marinelei Filpachi. În noiembrie 2014, întâmplător, fiul mai mare al lui I.A. a intrat în posesia unei copii după un certificat de moştenitor din 1993 în care se recunoştea dreptul tatălui său la jumătate din moştenirea bunicilor. A cerut dezbaterea moştenirii, ocazie cu care a aflat că mătuşa sa se declarase deja în fals singura moştenitoare.

Urmarea: cele trei femei au fost trimise în judecată, recunoscându-şi faptele. Filipachi a fost condamnată pentru fals în declaraţii, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată, la 1 an şi 4 luni de închisoare, iar cele două vecine, la câte 6 luni de închisoare pentru mărturie mincinoasă. Toate pedepsele au fost cu suspendare.

Sentinţa a fost atacată în faţa Curţii de Apel de cele trei femei, acestea solicitând achitarea. La dosar nu au fost însă depuse motive detaliate de apel, cele trei nici nu s-au prezentat în instanţă pentru a-şi susţine punctul de vedere şi nici nu şi-au angajat un apărător. În aceste condiţii, judecătorii au fost nevoiţi practic să ghicească motivele pentru care cele trei ceruseră achitarea.

„Din analiza susţinerilor formulate de apărare în faţa instanţei de fond pare a rezulta că soluţia de achitare a fost solicitată susţinându-se că nu există prejudiciu, un rezultat al faptelor inculpatelor, întrucât Filipachi a solicitat doar un certificat de calitate de moştenitor, iar imobilul vizat era reprezentat de o casă dărăpănată şi de un teren aflat şi la acest moment în proprietatea unităţii administrativ teritoriale”, au apreciat magistraţii. Ei au constatat însă că faptele fuseseră comise, fără nicio îndoială, mai ales că acestea şi fuseseră recunoscute de inculpate, deci achitarea era exclusă. Sentinţa Judecătoriei a fost menţinută.