Academia râsu’-plânsu’

Recent, v-am informat despre ceea ce fac cei mai importanţi jucători ieşeni de perspectivă, împrumutaţi la alte echipe, în scopul de a căpăta experienţă şi a se întoarce pregătiţi să joace la Politehnica. Atacantul Alexandru Iulian Zaharia şi aripa Vlad Danale prind puţine minute la Aerostar Bacău, ocupanta penultimului loc în Liga a II-a, iar stoperul Ionuţ Rusu nu se impune în Liga a III-a, la Huşana Huşi. Nici fotbalişti crescuţi pe plan locali care erau monitorizaţi nu au reuşit mai nimic. Aerostar a renunţat la Marius Chelaru şi Andu Moisi după startul sezonului, iar Daniel Ciobanu, care a început la Poli, e rezervă la CSM Reşiţa, formaţie clasată în a doua jumătate a clasamentului eşalonului secund. Nici cei rămaşi în Copou nu rup gura târgului: portarul Teodor Axinte a dezamăgit, deşi a fost chiar forţat, iar Francisc Cristea, născut la Vaslui, nu a putut ţine de tricoul de titular, principalul jucător under 21 rămânând Răzvan Onea.

Din păcate, nici din urmă nu vine mai nimic, despre modul de lucru de la Academia Politehnica Iaşi, care are nu mai puţin de 13 angajaţi, între care un manager, un şef al Centrului şi un director tehnic, vorbind de la sine rezultatele. Dacă producţia livrată în ultima perioadă este extrem de subţire, în spate pare a fi chiar dezastru. Ca urmare a rezultatelor obţinute în sezonul trecut, Politehnica s-a clasat în vară abia pe locul XXVII în ierarhia Centrelor de Copii şi Juniori din ţară. Cum numai primele 24 de echipe din ţară au fost primite în Liga Elitelor, competiţie juvenilă susţinută financiar de Federaţia Română de Fotbal, speranţele ieşene pierd total acest an, în care Campionatul Naţional de juniori, un fel de ligă secundă, nu se dispută. Iar dacă amintim că în Liga Elitelor sunt şi echipe ale unor divizionare secunde precum Csikszereda, Concordia Chiajna, Ripensia Timişoara, U Cluj, dar şi formaţii ale unor cluburi fără grupări de seniori, ca LPS Buzău, Kids Braşov, LPS Timişoara, Sport Team Bucureşti, Academia Gică Popescu, dezamăgirea este şi mai mare.

Nici măcar în meciurile amicale, Poli, club care are în palmares un titlu naţional, în 1993, obţinut de generaţia actualului preşedinte, Ciprian Paraschiv, şi a format destui fotbalişti cu nume, între care actualul antrenor Daniel Pancu, nu reuşeşte să-şi spele obrazul. Ba, mai mult, şi-l umple de ruşine. De exemplu, recent, condusă de managerul Nucu Antohi, crema juniorilor Politehnicii a pierdut un meci disputat cu Gloria Bălţaţi, o echipă din a doua jumătate a clasamentului Ligii a IV-a! Care nu a avut nici ea vreun joc oficial în acest an, campionatul judeţean fiind blocat de pandemie. Iar Bălţaţi a pierdut apoi în finala ediţiei a XVIII-a a Cupei COVID, aşa cum s-a numit patrulaterul derulat pe arena Tineretului la care au luat parte speranţele ieşene, în faţa grupării Flacăra Erbiceni. Trăgând linie, peisaj sumbru, pe care Paraschiv, care a mutat pe parcursul acestui an pe mai multe paliere ale unui club care era anchilozat de incompetenţă şi obligaţii, tăind salarii sau renunţând la câţiva angajaţi, e obligat să nu-l ignore.