Aceleaşi promisiuni din anii bisecţi

O mărturisire cu caracter personal: de foarte mulţi ani nu am fost prezent la Galele Sportului Ieşean. Ultima oară, îmi amintesc de faptul că edilul de atunci a refuzat să participe la spectacolul organizat de DJST Iaşi pentru că nu i s-a acordat onoarea de a înmâna personal premiul cel mare primarului cu pricina, ci unei oarecare handbaliste din lotul naţional, medaliată la o competiţie majoră, handbalistă invitată la eveniment. Blasfemie cruntă la adresa celui mai mare sportiv al cetăţii. În anul următor, s-a organizat un fel de „gală a puterii” şi una a „opoziţiei” ceea ce a însemnat, după propria opinie, apogeul rolului dominant al factorului politic în bietul sport ieşean. Preşedintele de acum al clubului de fotbal Politehnica, Ciprian Paraschiv, ştie foarte bine momentul şi îşi aminteşte de atitudinea „Ziarului de Iaşi” legat de acesta. În continuare, nu a mai fost nevoie de gale paralele: alegerile au consfinţit o altă stare de fapt, nu a mai existat putere şi opoziţie la nivel de Iaşi, iar gala a devenit unică, în apropierea momentului Unirii, bineînţeles cu motto-ul transcendent „Hai să dăm mână cu mână”. Iar Unirea în cuget şi simţiri a reverberat crunt asupra mişcării sportive româneşti: echipele de jocuri sportive au dispărut una câte una din peisaj, cu excepţia fotbalului, ţinut în stare de reanimare pentru a putea fi resuscitat la nevoie, sportivii ieşeni olimpici s-au împrăştiat ca potârnichile prin toate cluburile capitalei, iar peste „oraşul european al sportului” de altădată s-a aşternut un covor de zâmbete ironice.

Dar, iată că a venit anul de graţie 2020, în care dinspre palatul boierului Roznovanu a venit o briză binecuvântată. Iaşul va avea stadion în cinci ani, iar echipa de fotbal, ameninţată şi ea la mijlocul mandatelor, a primit cadouri nesperate; în locul diletantului Adrian Ambrosie, în locul neconsacratului Mihai Teja, manageri de top, stimaţi aleg….ăăăă concetăţeni, Ciprian Paraschiv şi Mircea Rednic. Cum s-ar putea aduna voturile dezamăgiţilor (din lumea sportului) de prestaţia administraţiei curente, mai ales că numita administraţie nu se poate lăuda nici cu cine ştie ce rezultate în celelalte domenii poate mai importante decât sportbalul. Şi pentru că şi-a dat seama că sportul înseamnă şi altceva în afară de fotbal, „boier Roznovanu” a început să scoată de la naftalină idei de acum patru ani, precum Sala Polivalentă ultramodernă, dar şi altele noi. De pildă, Clubul Sportiv Municipal, o structură sportivă finanţată de la buget, care să aibă grijă de handbal, baschet ba chiar şi fotbal, fiindcă este necesară o soluţie de rezervă, dacă Doamne fereşte… (să fie vreo premoniţie?). Ceva după modelul „ultraperformant” al CSM Bucureşti, unde secţiile dispar una câte alta, iar „perla coroanei” doamnei Firea, echipa de handbal feminin, mai performează în virtutea inerţiei. La presiunea suporterilor şi a presei, a fost introdus ulterior în proiect şi rugbiul. Cu noduri în gât fiindcă unele proteste prea vehemente de altădată, legate de promisiuni din burtă, nu pot fi uitate. Cât despre „structura de rezervă” vizavi de fotbal, ar fi necesată o nouă inginerie gen Tricolorul Breaza &Navobi pentru a o transforma în echipă de Liga I, fiindcă FRF nu acceptă cluburi finanţate direct de la buget în sectorul profesionist, care se va extinde, până la următoarele alegeri şi la eşalonul secund.

Până una alta, sportul ieşean mai respiră prin câţiva performeri; admirabilul Vlad Simionescu, rămas în oraş în ciuda modului în care a fost tratat, doi-trei halterofili, scrimeri, tirişti, mulţi în curs de mutare spre alte zări de soare pline, o echipă de rugby în 7 feminin (sport olimpic, pentru cei care au uitat asta!) şi multe discipline de nişă, cu puţine şanse de a intra în familia olimpică.

Ce se poate spune? Aceste toate proiecte, cu toate rezervele vizavi de finanţare, ar fi fost primite cu aplauze de toată lumea, dacă ar fi fost anunţate în 2018, la mijlocul ciclului electoral. Indiferent de preferinţe sportive. Apariţia lor bruscă într-un an bisect nu poate crea, celor care gândesc lucid, decât circumspecţie. Şi nimeni nu se întreabă dacă aceste proiecte pe hârtie se vor materializa, în cazul în care Mihai va Chirica pierde alegerile. Mai ales în contextul schimbărilor din ultimii ani pe eşichierul politic şi mai ales că nu este cunoscut încă sub ce „umbrelă” va candida actualul primar.

Deocamdată, mulţi oameni sunt încântaţi de promisiuni. Ca în 2016. Şi la Palatul Roznovanu tronează convingerea că ei vor vota cu entuziasm actuala conducere grijulie faţă de oamenii de fotbal, sportul cu balonul rotund, sportul rege şi sportul în general. Oare aşa va fi?

Publicitate și alte recomandări video