Antireforma

Mai toţi politicienii cu un dram de minte (nu prea mulţi!) identifică fără şovăire găurile negre ale societăţii româneşti: administraţia, educaţia şi sănătatea. Cele trei resoarte papă de la buget an de an fonduri uriaşe fără a deveni însă mai performante.

Se ştie că aceste domenii sunt supradimensionate, depăşite de vremuri, dar beneficiind de salarii deosebit de generoase faţă de rezultatele obţinute. Legile au fost astfel croite încât este greu, deseori imposibil, să-i tragi la răspundere pe cei prea leneşi, prea corupţi, prea incompetenţi. 

Cu toate acestea, politicienii promit mereu modernizarea celor trei sectoare bugetare. Dar numai când şi cât sunt în opoziţie. Imediat ce ajung la putere îşi uită angajamentele asumate şi guvernează la fel de aberant ca predecesorii, agravând bolile sistemice din administraţie, educaţie şi sănătate.

Victor Ponta a devenit dintr-o dată specialist în administraţie. Micul Titulescu propune o absolut necesară reformă administrativ-teritorială, care să desfiinţeze comunele falimentare, să micşoreze numărul funcţionarilor şi să permită o mai bună circulaţie a fondurilor de sus în jos, dar şi de la dreapta la stânga.

Ascultându-l vorbind, ai zice că şeful Pro România este singurul individ responsabil din politica românească. Nu spune prostii, datele folosite sunt cele reale, soluţiile propuse par simple şi rezonabile.

Există doar o singură şi irepresibilă nedumerire. De ce Ponta nu s-a încumetat la un asemenea demers pe vremea când funcţiona ca premier? Avea toate pârghiile la îndemână, se bucura de sprijinul unor largi categorii socio-profesionale (tocmai returnase o parte din banii tăiaţi de Boc) şi nu era înconjurat doar de idioţi.  

Comportamentul micului trădător este cu atât mai suspect cu cât –- nu ştiu dacă mai ţineţi minte – chiar el a fost cel care striga cel mai tare împotriva unei astfel de reforme în momentul în care Băsescu a luat în calcul desfiinţarea judeţelor. S-au împrăştiat atunci manifeste prin ţară, au fost mobilizaţi locuitorii revoltaţi, au fost chemaţi funcţionarii la proteste. Nu era mai inteligent din partea lui Ponta să-i lase pe ex-preşedintele României laolaltă cu premierul Boc să-şi asume acest proiect dificil?

Ei, nu! De ce? Pentru că Ponta era pe vremea aceea liderul PSD! Şi – o arată toate analizele – majoritatea comunelor aflate în stare de faliment au fost şi sunt conduse de pesedişti. Depopulate şi locuite acum doar de bătrâni sau, dimpotrivă, de comunităţi masive de romi, aceste unităţi teritoriale trăiesc din mila sorţii sau/şi a statului. E atâta mizerie şi sărăcie în jur încât te simţi ca în Somalia. Prin urmare, aici, PSD e nemuritor, etern şi veşnic. Nimic nu tulbură afacerile oneroase ale primarilor care şi-au transferat întreaga familie în administraţie. Cu toate că primăriile nu au bani pentru salarii, funcţionarii duc o viaţă lipsită de stres şi plină de belşug. De furat ai întotdeauna ce fura: există munţi, dealuri şi câmpii. Plus păduri. Există taxe de protecţie. În unele zone, doar din ajutoarele sociale împărţite puturoşilor s-ar putea ridica în fiecare an câte un dispensar medical. În altele, numai din banii realizaţi de traficanţii de carne vie s-ar putea construi o universitate. Nu există proiecte europene, ci doar o viziune a timpului care trece ţopăind inconştient. Primarul, popa, miliţianul şi interlopul se au ca fraţii, dacă nu or fi chiar fraţi.

Orice perturbare a status-quo-ului (căci aceste comune desfiinţate ar putea fi preluate de către primari PNL) ar ameninţa voturile PSD. Fără aceste armate de votanţi indisciplinaţi în viaţă, dar disciplinaţi la urne cine ştie cât ar mai obţine partidoiul la alegeri?  

Dintr-o dată, Victor Ponta doreşte o reformă administrativ-teritorială. De ce? Fiindcă a fost fugărit din PSD! Mâine se va poziţiona invers.