Aţi alungat lumea de pe stadion!

Politehnica Iaşi a încheiat în genunchi turul sezonului regulat al Ligii I de fotbal. În etapa a XIII-a, formaţia pregătită de Flavius Stoican a fost învinsă acasă, cu 0-2, de modesta FC Hermannstadt, o grupare nou-promovată, care era la egalitate de puncte cu „lanterna” clasamentului şi nu obţinuse decât un punct în celelalte deplasări din acest sezon! Uluitor, formaţia sibiană, venită la Iaşi în preziua meciului, cu autocarul (care a mers aproape zece ore!), cazată la un hotel mediu din Iaşi, a fost mult mai proaspătă, mai determinată, mai vie decât o trupă răsfăţată, cu salarii exorbitante, obişnuită numai cu avioane şi hoteluri de top.

Poli a jucat doar ultimele zece minute, în care a trimis trei şuturi pe poartă şi a avut o bară. În rest, trupa lui Stoican a dormit, evoluând lent, previzibil, fără pic de vigoare şi orgoliu. Până pe final, Iaşul nu a avut nicio ocazie clară şi un singur şut cadrat(poate, doar „telefonul” lui Enoh, din min. 45!) în faţa unei formaţii formate din mulţi jucători anonimi în Liga I. Mai mult, erorile defensive incredibile comise de gazde au făcut ca sibienii să mai aibă, pe lângă cele două goluri, alte două ocazii uriaşe şi încă două şuturi periculoase!!!

Puţinii oameni care au mai urcat în Copou, după precedentele trei eşecuri au fost extrem de vehemenţi. Pe lângă taxarea antrenorului („demisia!”) şi a jucătorilor, fanii supăraţi au aruncat vorbe grele., „Aţi jucat la pariuri!” s-a auzit din multe zone ale arenei. Un alt curent, „o parte dintre jucători l-a lucrat pe Stoican”, nu stă deloc în picioare de vreme ce toată lumea a fost o apă şi un pământ, niciun fotbalist nemeritând notă de trecere. Trădarea tehnicianului de către întregul vestiar este un scenariu SF, mai ales că Stoican are destui „copii” în lot.

De fapt, meciul cu Sibiul a fost decontul unui tur în care Poli şi-a furat singură căciula, supralicitând perioadele scurte de joc bun şi victoriile cu adversari în criză (Dinamo, Chiajna şi Voluntari), succesul cu FC Botoşani, fiind unul de autor (Cristea), nu ca urmare a jocului de echipă). Iaşul a jucat, în rest, slab şi foarte slab, fiind acum în calculele retrogradării.

Folosind fel de fel de scuze, cea mai puerilă fiind lipsa de omogenitate, în condiţiile în care, faţă de sezonul trecut, a plecat un singur jucător de bază, Jo, care nu marcase însă în 2018, cei care conduc destinele Politehnicii au amăgit lumea, de la o săptămână la alta, cu promisiuni de creştere a calităţii exprimării. Ceea ce nu s-a întâmplat. Grav este că nimeni nu-şi asumă nicio vină şi că declaraţiile pline de ipocrizie continuă să curgă. E drept, şi în Capitala Culturii există destui naivi, care mai cred în discursuri populiste, însă oameni inteligenţi, cu picioarele pe pământ, sunt mulţi.

Crezând că le ştie pe toate, deşi a apărut în fotbal de câteva luni, directorul general Horia Sabo plăteşte scump, atât financiar cât şi ca imagine, lipsa de experienţă, multe dintre deciziile luate de când a venit în Copou stârnind zâmbete. Pe lângă cheltuielile mari, nejustificate, Sabo nu remaniază nici executivul, unde continuă să guverneze incompetenţa şi „fitilismul”, conservarea unor posturi călduţe, extrem de bine plătite, fiind principala preocupare a celor cărora „pălăria” Poli le cade pe ochi.

Probleme serioase sunt şi pe banca tehnică. Protejat necondiţionat de Sabo, antrenorul Flavius Stoican a luat o mulţime de hotărâri eronate privitoare la lot sau la tactică şi nu reuşeşte să trezească echipa construită pe scheletul pe care l-a avut la dispoziţie şi anul trecut. Nici în ceea ce priveşte achiziţiile verii, tehnicianul nu stă bine. Poate cu excepţia lui Flores, niciunul din puzderia de fotbalişti veniţi în vară, câţiva – doriţi insistent de el  Gallego, Rus, Petre) – nu a arătat ceva notabil. Poate unii nu au valoare, poate nu reuşesc să se adapteze, însă pare incredibil ca niciun jucător dintre cei care au în CV prezenţe în eşaloane din Europa mai bine cotate decât Liga I ori în naţionale de juniori puternice să nu poată să spună ceva într-o competiţie extrem de modestă.

Nu în ultimul rând, şi la nivelul vestiarului există probleme. Declaraţiile repetate de genul „suntem o familie” nu rezonează cu ceea ce se întâmplă într-un lot supradimensioat, eterogen, dezechilibrat, printre altele, şi de acordarea unui salariu lunar de 10 000 de euro lui Qaka, incidentul dintre Cristea şi Panţîru spunând multe despre tensiunile existente în rândul unor jucători bulversaţi de modul în care sunt conduşi.

Trăgând linie, o puzderie de probleme la Poli, gunoiul ascuns sub preş în acest an (să nu se uite de comportarea echipei din play-off în sezonul trecut!) ieşind din plin la iveală. Cum şi dacă se elimină reziduurile şi dacă va apărea cineva capabil să trezească Politehnica rămâne de văzut în această săptămână, când Iaşul va juca două meciuri importante, acasă, mâine, în Cupă, cu Viitorul şi vineri, în campionat, cu formaţia craioveană CS Universitatea.

Poli-catalog

Cobrea (3) – a greşit la golul doi, a avut o intervenţie bună în minutul 50.

Gallego (3) – rămâne o enigmă de ce Stoican s-a zbătut atât de tare pentru transferul lui.

Mihalache (3) – unul dintre cele mai slabe meciuri din carieră.

Frăsinescu (3) – ezitant, putea să gestioneze mai bine faza premergătoare primului gol, în care, totuşi, a fost faultat.

Panţîru (3) – derutat, era să marcheze un autogol de poveste.

Platini (3) – nimic pe plan ofensiv, putea să-l blocheze pe Dumitriu la golul doi.

Cioinac (3) – în nota echipei.

Flores (3,5) – nu a adus niciun grad de ordine la construcţie, a trimis primul şut periculos al Iaşului, în minutul 79.

Sin (3,5) – de nerecunoscut, a prins un şut bun pe final.

Cristea (4) – şi când a jucat prost a fost cel mai periculos jucător ieşean, semnând o bară, o lovitură liberă şi un alt şut cadrat.

Enoh (3) – continuă să dezamăgească teribil.

Qaka (3) – rămâne cu „floricelele”, când a călcat în careu a simulat.

Petre (3) – numai antrenorul înţelege de ce joacă.

Bekui (3) – nimic.