Ziarul de Iaşi organizează şi în acest an tradiţionala Campanie de Crăciun, în cadrul căreia vă invităm să veniţi în ajutorul unor copii din familii sărace şi cărora să le dăruim ghetuţe din piele, mănuşi, căciuliţe şi fulare.

Putem ajuta în acest an cei 83 de copii de la Şcoala Primară din Cioca Boca, comuna Şcheia, un sat în care „bogăţia” are o altă definiţie. Cei mai mulţi copii din şcoală nu au văzut o tabletă decât la televizor, în cazul în care îl au şi pe acela, iar lecţii pot face doar pentru că profesorii şi învăţătorii umblă prin sat şi le duc fişe pe care să lucreze.

Sunt copii care au învăţat să nu mai creadă în Moş Crăciun în serile în care se culcau flămânzi, în care singurul bec din casă nu se mai aprindea pentru că vecinul nu le mai dădea curent electric, sau în zilele în care trebuiau să încalţe trei perechi de şosete în decembrie pentru că singurele încălţări pe care le au sunt nişte şlapi de cauciuc.

Şcoala online, dar fără internet

La şcoala din sat învaţă 83 de copilaşi, pe care sărăcia aproape că i-a oprit să mai viseze. Cu greu îţi poţi opri lacrimile când un copil de şase sau şapte ani îţi spune că aşteaptă de la Moş Crăciun încălţăminte, mâncare, iar cu o jumătate de glas, de parcă nu ar avea curaj să ceară, că şi-ar dori şi dulciuri.

Pentru copiii de la Cioca Boca şcoala arată ca un palat, cu ferestre mari, luminoase, cu desene colorate pe pereţi, cu apă şi săpun, şi o baie care luceşte a curăţenie. Învăţătoarele povestesc că se întâmpla foarte rar ca vreun copil să lipsească de la şcoală, atunci când orele se ţineau.

Aici uitau de toate grijile, şi puteau să viseze. Că vor deveni medici, poliţişti, profesori… Acum pot doar să completeze acasă fişele pe care le fac cadrele didactice şi le împart prin sat. Le completează însă pe rând, pentru că mulţi au doar o singură masă în casă, şi cel puţin trei sau patru fraţi care aşteaptă să îşi facă temele.

De ore online nici nu poate fi vorba. În sat semnal la telefon prinzi doar cocoţat pe vreun gard, iar sigurele „dispozitive electronice” în multe dintre case sunt vreun radio prăfuit, poate un televizor sau un telefon vechi, cu butoane, şi fără acces la internet.

S-a încercat să se tragă fibră optică până în sat în urmă cu câţiva ani, însă cablul a dispărut de pe stâlp la câteva zile, iar firma nu a mai încercat să tragă altul, pentru că oricum nu ar fi avut foarte mulţi abonaţi. În şcoală nu au avut niciun caz de Covid-19, nici măcar în rândul cadrelor care fac naveta, însă clasele au trebuit să rămână goale pentru că aşa a cerut legea.

Pentru că în şcoală erau doar cadrele didactice care pregăteau fişele pentru elevi, directorul şi una dintre învăţătoare ne-au condus la câteva dintre familiile din sat pentru a sta de vorbă cu păriţii şi copiii din localitate. În Cioca Boca nu poţi spune că cineva e bogat. Peste tot vezi doar căsuţe din chirpici, cu pereţi parcă modelaţi de o mână tremurândă.

Cele care nu s-au încovoiat încă sunt ale celor care au mai plecat să muncească peste hotare, sezonier, la munci agricole, şi care au reuşit să mai strângă o brumă de bani.

Elena Vieru, una dintre învăţătoarele de la şcoala din Cioca Boca, ne explică că cele mai multe familii au cel puţin trei sau patru copii, iar singurile lor venituri sunt din ajutoare sociale sau alocaţii. Bani care sunt însă prea puţini pentru atâtea guri de hrănit, pentru atâtea perechi de încălţări de cumpărat sau haine care să ţină frigul departe.

„Copiii nu au nicio vină. Părinţii mai lucrează cu ziua, mai mănâncă un cârnat la crâşmă şi vin acasă, iar copiii se culcă noaptea flămânzi”, povesteşte cadrul didactic.

Bogăţia are altă definiţie la Cioca Boca

Învăţătoarea ne-a dus la patru familii, cele care au cei mai mulţi copii la şcoala primară din Cioca Boca, şi ale căror poveşti le veţi afla pe larg în ediţiile viitoare ale Ziarului de Iaşi.

La familia Smău îi găsim acasă doar pe copii. Tatăl tocmai plecase pe dealuri la cules ciuperci, iar cei mici au rămas în grija surorii mai mari, din clasa a zecea, care le este şi mamă de când soţia lui Ciprian a plecat după alt bărbat, iar cinci copii au rămas singuri să-şi plângă sărăcia.

La familia Bujor sunt cinci persoane care se înghesuie într-o singură cameră, a unui bordei, după ce casa le-a luat foc, iar alta nu au mai reuşit să construiască, iar la familia Ciudăi găsim alţi patru copilaşi părăsiţi de mamă, copii de care se îngrijesc bunicii atunci când tatăl este la muncă. Iar acestea sunt doar câteva dintre poveştile sărăciei de la Cioca Boca.

Pe măsură ce colindăm satul, învăţatoarea ne povesteşte şi despre necazurile altor famiilii, de copii care sunt nevoiţi să aibă grijă de tatăl paralizat la pat, de tineri care îşi cresc copiii în bordeie, sau de elevi care îşi fac încă temele la lumina lumânării, pentru că nu au curent electric.

În Cioca Boca nu vezi nicio casă cu etaj, iar descrierea unei familii bogate e dată celei care nu se culcă noaptea flămândă, în care seara luminează un bec, iar copiii nu înfruntă iarna şi zăpada în şlapi sau tenişi. Însă asemenea familii sunt puţine în Cioca Boca.

Cum putem să ajutăm

Cei care doresc să sprijine această campanie, cu orice sumă de bani, fie ea mai mică sau mai mare, sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii, la telefon 0232/271 271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, şi prin fax sau email. Totodată, şcoala coordonatoare, de la comună, a unităţii de învăţământ cu clase I-IV şi grădiniţă de la Cioca Boca, a pus la dispoziţia şcolii din acest sat, pentru donaţiile destinate micuţilor din Cioca Boca, un cont bancar creat special. Titularul este „Şcoala Profesională Nicolae Bălăuţă Şcheia”, iar numărul contului este: RO45BRDE240SV43856642400, deschis la BRD Iaşi.