Cazul Sorina Pintea: fapte, percepţii, speculaţii

În ciuda crizei politice, sau poate chiar din cauza acesteia, şi în ciuda celeilalte crize, provocată de coronavirus, subiectul anchetei penale împotriva Sorinei Pintea este şi el prezent constant, de zile întregi, în spaţiul public autohton. Generând un amalgam de confuzii, întrebări, speculaţii şi constatări deprimante. Confuziile sunt legate de instrumentarea cazului. De pildă nu e clar cât de flagrant a fost flagrantul mai ales că multe dintre pasajele înregistrărilor ambientale din dosarul DNA, între care şi unele dintre momente cheie ale "întâmplării", sunt etichetate "neinteligibile" şi singurele reacţii ale Sorinei Pintea, inclusiv acel "supertare" devenit celebru, sunt doar prezentate în sinteza procurorului. Este un aspect important. Să ne aducem aminte că în 2016 chiar actualul lider PNL, Ludovic Orban, se plângea că înregistrările care îl acuzau, într-un proces în care a fost între timp achitat, ar fi fost prezentate trunchiat. Asta nu înseamnă nicidecum că Sorina Pintea nu ar putea fi vinovată. Însă sincronizarea cu momentul politic actual şi amintirea unor situaţii similare la care am asistat nu cu multă vreme în urmă generează inevitabile suspiciuni. De unde şi temerile că după numirile noilor şefi ai parchetelor ne reîntoarcem la tipul de practici din trecut. Cum ar fi mesajele "scăpate" în mass media menite, între altele, să ofere imagini televizate cu defilări ale unor persoane încătuşate prin faţa camerelor de luat vederi, persoane care în fond nu sunt decât învinuite în acel stadiu. Dovadă că unele dintre ele care au suferit asemenea tratamente umilitoare în trecut au fost achitate ulterior, dar într-o deplină linişte mediatică.

Ceea ce e diferit acum, faţă de ceea ce am văzut cu o bucată de vreme în urmă, e maniera în care s-a reacţionat şi în spaţiul politic, şi în plan mediatic. S-a pus accentul mai puţin pe cazul în sine şi mai mult pe tratamentul degradant aplicat fostului ministru al Sănătăţii. Avem, bineînţeles, cele două poziţionări standard, în oglindă. Pe de o parte, o explicaţie conspiraţionistă conform căreia în spatele acţiunii DNA ar sta în fapt instituţiile de sănătate private care vor astfel să înăbuşe opoziţia faţă de noua legislaţie în domeniu propusă printr-un OUG de către ministrul Costache. O interpretare evident speculativă pe care PSD şi unele canale media, mai ales Antena 3, o promovează abil ştiind că este vorba de o temă sensibilă, cu mare impact public.

Pe de altă parte, avem luări de poziţie care o consideră din start vinovată pe Sorina Pintea. Cei în cauză care, în mare, deşi nu o spun direct, cred că procesul este mai degrabă o pierdere de timp, nu consideră că ar fi ceva în neregulă în legătură cu tratamentul aplicat acesteia. Regretabil, aşa vede lucrurile chiar un fost ministru al Justiţiei, Raluca Prună, într-o postare pe Facebook în care mai ţine să precizeze că "nu are nicio emoţie şi nicio compasiune". Pe aceeaşi linie merge şi un articol publicat pe site-ul Ziare.com care, după ce apreciază că "crima este pe acelaşi palier cu corupţia", se lansează într-o demonstraţie menită să ne convingă de ce e neapărată nevoie de cătuşe, indiferent de situaţie. "Apărătorii de pe site ai doamnei Pintea fac mult caz de faptul că a fost transportată în cătuşe", scrie jurnalistul Piţigoi, de la Ziare.com. "Revin la analogia cu pungaşul, găinarul şi violatorul – care în faţa legii sunt egali între ei şi tustrei egali cu Sorina Pintea – şi mă întreb cum reacţionează ei când sunt invitaţi politicos la zdup sau când vine duba să-i ia? Se supun voioşi sau se împotrivesc?", se mai întreabă el retoric şi ironic. "Iar, dacă se împotrivesc, atunci oamenii legii privesc la ei cu braţele încrucişate sau folosesc forţa, ca să aducă la îndeplinire cele legale? Dacă n-ar exista cătuşele, niciunul n-ar urca de bunăvoie în vehicul şi cu atât mai puţin n-ar fi intrat pe uşa penitenciarului." În fapt, concluzionează el, Sorina Pintea a fost tratată chiar mai bine decât trebuia, creând astfel un precedent periculos pentru alţii. "Dacă domnia sa a fost transportată cu atâta curtoazie la medicul curant, apoi la altul de specialitate, apoi la alţii de mai multe specialităţi, atunci mutatis mutandis oricărui infractor ar trebui să i se accepte toanele, ori de câte ori reclamă că i-a apărut undeva buba şi că se scarpină."

Numai că, dincolo de faptul că nu am auzit de astfel de împotriviri violente în cazuri de corupţie (ele pot exista, e adevărat, atunci când sunt arestaţi membri ai unor clanuri mafiote), întrebarea pe care uită să şi-o pună jurnalistul, prins în focul demonstraţiei, este dacă se impunea într-adevăr arestarea Sorinei Pintea cu atât mai mult cu cât procurorii ne spun că ea a fost reţinută în baza unui flagrant, o probă care dacă este reală este practic imposibil de contestat de către cineva rămas în libertate. Se pare că nu era chiar atât de justificată din moment ce o instanţăa superioară a infirmat prima arestare şi a instituit cea mai lejeră măsură de restricţie, controlul judiciar. Însă dincolo de astfel de dileme juridice, cu adevărat şocantă este maniera în care nu doar jurnalistul Piţigoi de la Ziare.com, ci şi mulţi alţii care au comentat cazul, pe reţelele sociale sau pe diferitele forumuri de discuţie, privesc felul în care trebuie derulate anchetele penale. Rostul acestora este de a stabili vinovăţia, care oricum urmează a fi validată sau infirmată de o hotărâre judecătorească, nu de a-i umili nejustificat pe cei care în această fază sunt prezumtiv nevinovaţi. Ştiu că sunt destui care cred că astfel de detalii sunt doar nişte mofturi cu care nu trebuie să ne încurcăm, însă am văzut în timp ce repede îşi schimbă unii opinia atunci când ei sau persoane apropiate lor trec prin experienţe similare.

Ceva s-a schimbat totuşi între timp din acest punct de vedere. Între cele două extreme am văzut într-o măsură mult mai mare ca în trecut atât în spaţiul mediatic, prin voci care în nici un caz nu pot fi încadrate în categoria pro-PSD sau apărători de penali, cât şi pe Facebook, poziţionări nuanţate care, fără să o apere, dar şi fără să o acuze automat pe Sorina Pintea, şi fără să îmbrăţişeze scenariile conspiraţioniste care ar fi orchestrate de către operatori privaţi din zona medicală, au criticat ceea ce era de criticat: tratamentul care i-a fost aplicat doamnei Pintea, excesul cătuşelor şi reţinerilor sau arestărilor preventive amplu mediatizate, scurgerile de informaţii către mass media, adesea trunchiate sau interpretate partizan. La fel cum s-au ridicat semne de întrebare legitime privind suprapunerea convenabilă a "întâmplării" cu pricina peste momentul politic actual. Este interesant că printre cei care s-au delimitat categoric de astfel de practici s-au aflat şi politicieni altfel foarte critici faţă de PSD. Cum ar fi Adriana Săftoiu care descria arestul central din Bucureşti, locul în care sunt aduşi cei reţinuţi sau arestaţi în timpul unor anchete în curs, "un loc al jegului, al umilirii".

Această repoziţionare nu este chiar întâmplătoare. O bună parte din societatea românească nu-i mai vede neapărat pe procurori, în special pe cei din DNA, drept nişte campioni imaculaţi aflaţi într-o titanică bătălie cu balaurul corupţiei. Într-adevăr, e greu să-i vezi pe procurorii Onea şi Portocală de la Prahova sau pe alţi colegi de-ai lor, de pildă cei de la Oradea sau Braşov, în această eroică ipostază. În afară de asta nu mai sunt respinse automat nici scenariile privind influenţele subterane asupra sistemului de justiţie. Au contribuit la asta dezvăluirile privind abuzurile comise de unele secţii ale DNA, cele privitoare la protocoalele încheiate de SRI cu o mulţime de structuri din sistemul de justiţie, o serie întreagă de abuzuri şi exagerări ale procurorilor la care oamenii au asistat pe plan local, dar şi nemulţumirea indusă de discuţiile recente privind diferenţele enorme dintre salariile şi pensiile din sistemul de justiţie în contrast cu majoritatea tuturor celorlalte. Într-o emisiune televizată, o pensionară se plângea, de pildă, că nu e normal ca un procuror, care se şi pensionează mai devreme, să aibă o pensie de 10 sau chiar de 15 ori mai mare ca a unui profesor. În aceste condiţii o remarcă ca aceea a judecătoarei Corina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că eliminarea pensiilor speciale ale magistraţilor "ar afecta grav echilibrul sistemului judiciar şi garanţiile de independenţă ale acestuia" a stârnit, previzibil, nu doar o justificată nedumerire, ci şi destulă iritare. Această mutaţie în spaţiul opiniei publice are cel puţin două efecte majore: 1. diminuează impactul electoral al temei corupţiei, ceea ce afectează în primul rând USR Plus care a marşat major pe această direcţie; 2. acţiunile DNA (poate şi DIICOT) nu mai sunt neapărat aproape unanim aplaudate, ci sunt analizate cu mai multă circumspecţie. Va fi interesant de văzut în continuare, în acest context, dacă pe viitor actualul caz Pintea va reuşi să readucă în actualitate tema luptei anti-corupţie la vârf sau, din contra, va avea un efect contrar, îi va eroda impactul.