Ce speră PSD?

De la căderea rapidă şi ruşinoasă a Cabinetului MRU, a cărui singură acţiune demnă de menţionat de cronici a fost achiziţionarea câtorva tone de unguent pentru buzele uscate ale miniştrilor, este prima oară când un astfel de atac democratic ar putea avea din nou succes. Opoziţia nu posedă însă voturile necesare pentru a prăbuşi guvernul Dăncilă, de aceea va căuta disperată sprijin în jur. Aici, în identificarea acestor voturi în plus, vom descoperi nu doar talentul de negociator al lui Ludovic Orban, şeful liberalilor, ci şi promisiunea unei variante sănătoase la guvernare; din 2020 însă. Fiindcă sunt obligat să-i dau dreptate lui Victor Ponta. Cea mai mare prostie a lui Orban ar fi ca liberalul să insiste ca, după o eventuală cădere a cabinetului Dăncilă, PNL să-şi asume actul de guvernare. S-ar repeta astfel precedentul Cioloş, mutare catastrofală a lui Iohannis care a dus la victoria zdrobitoare a PSD din 2016.

Orban (ca şi Cioloş în 2015) nu este îndreptăţit să conducă România. Oamenii care ies în stradă nu-l aclamă pe preşedintele liberalilor, ci-l somează pe Dragnea. Nu cântă programul de guvernare al PNL (care pare că nici nu există, fiind doar o însăilare), ci critică modificările aduse de PSD-ALDE legilor justiţiei. Nu vor schimbarea de dragul schimbării, ci denunţă iliberalismul şi iresponsabilitatea actualei cârmuiri. Cer, pur şi simplu, normalitate.  

Nobila misiune a lui Orban este aceea de a salva România de grupul de ticăloşi care a acaparat puterea, PSD, guvernarea şi mare parte din ţară. Şi de a oferi din nou guvernarea social-democraţilor, dar cu mandat clar de a scoate economia din criză, societatea românească din minciună şi justiţia din corzi. După alungarea lui Dăncilă, votaţi desfiinţarea imunităţii pentru toţi parlamentarii, anularea pensiilor speciale pentru toţi aleşi, precum şi scăderea semnificativă a numărului de senatori şi deputaţi (pentru următoarele alegeri) şi veţi avea parte de recunoştinţă veşnică. Asta înseamnă să-ţi pese!

Dar, înainte de toate, preluaţi, în mod democratic, puterea din mâinile găştii penale conduse prin şantaj de Liviu Dragnea. (O vedem cu toţii: social-democraţii veritabili nu-l iubesc de teleormănean, ci doar se tem cumplit de el.)

Ceva sanse ar fi? Pe jumătate ungur, Orban ar putea convinge UDMR şi grupul celorlalte minorităţi să voteze moţiunea de cenzură. Pe jumătate patriot, Ludovic ar fi în stare să-i aducă de partea sa pe pesediştii care au curajul să-l înfrunte pe Dragnea, pentru a face bine celor care i-au trimis în parlament. Pe jumătate cinstit, şeful liberalilor a fost achitat (ca şi Ponta) de anumite acuzaţii care i-au fost aduse de către procurorii DNA, dar nu a cerut nici desfiinţarea justiţiei şi nici nu a dat vina pe statul paralel, pe binom ori pe Soroş, aşa cum delirează zi de zi PSDragnea. Deci, a demonstrat, în plus, o ţâră de normalitate.

Dar, cât de înţelept se va dovedi Ludovic Orban? Dar Iohannis?