Celebrând diversitatea cu Sanctitatea Sa Dalai Lama

Aceste gânduri au fost articulate cu ani în urmă de către Dalai Lama. N-am citit nimic mai temeinic pe această temă atât de spinoasă. Deci spiritul religiei este "toleranţa, înţelepciunea, dragostea". Nu: "Eu sunt depozitarul adevărului, ceilalţi sunt rătăciţi…" Nu: "În numele adevărului meu te declar nevrednic…"

Îmi place să-l citesc pe acest om extraordinar al secolului nostru. Dar şi al celui care a trecut ori al celor ce vor veni, sper. Înarmat cu lecturi din cărţile lui, m-am pregătit să-l întâlnesc. Ştiam că în data de 3 iunie, la templul din Dharamshala, reşedinţa oficială din India, Sanctitatea Sa va ţine o conferinţă. Gândul că l-aş putea întâlni pe unul dintre oamenii mari ai timpului nostru m-a mobilizat. Dar nu am bănuit că voi trăi emoţii atât de profunde în proximitatea sa. De aceea mi-a fost teamă că aş putea rata această întâlnire, de departe apogeul periplului indian. Eram planificaţi să străbatem Himalaya între Leh şi Dharamshala, pe cel mai periculos drum din lume, timp de peste douăzeci de ore de mers continuu. Eram speriaţi de informaţiile neliniştitoare cu privire la dificultatea drumului. Dar cu o zi înainte de plecare am primit vestea că el s-a închis, ca urmare a prăbuşirii unor stânci. Am revenit la New Delhi şi am parcurs tot un drum de douăzeci de ore, tot cu maşina, dar incomparabil mai lin, până la Dharamshala. De aici începe Himalaya. În zori am descoperit un oraş căţărat la propriu pe versantul unui munte. Oraş pitoresc, populat în majoritate de tibetanii care în anul 1959, în urma unei revolte eşuate împotriva ocupantului chinez au fost forţaţi să părăsească Tibetul multimilenar. Cei mai mulţi dintre conaţionalii lui Dalai Lama s-au născut în India, ţara care a rezistat presiunilor chinezeşti, oferindu-le cămin. Iar Dalai Lama este şeful guvernului tibetan în exil şi se bucură de protecţia şi onorurile unui şef de stat.

Oraşul este luat cu asalt de zeci de mii de credincioşi ori admiratori ai budismului din întreaga lume. Datorită personalităţii fascinante a lui Dalai Lama, Dharamshala este şi cel mai cosmopolit oraş al Indiei. Confirmăm participarea la un oficiu guvernamental, primim ecusoanele de identificare şi ne pregătim pentru marea întâlnire. Din anul 1989, când a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru efortul de  a găsi o soluţie nonviolentă idealului tibetan de independenţă, Dalai Lama conduce şi unul dintre cele mai respectate ONG-uri din lume, Fundaţia pentru Responsabilitate Universală, a cărei menire este să promoveze o etică globală a nonviolenţei şi respectul pentru diversitate, ori să încurajeze credinţele şi să îmbogăţească paradigmele educaţionale care folosesc potenţialul de transformare al minţii omeneşti. Celebrând diversitatea, Dalai Lama susţine apropierea dintre confesiunile, credinţele şi religiile lumii, dar şi iniţiativele de pace în zonele de violenţă, interacţiunea dintre oameni şi mediul înconjurător, dialogul intercultural, etica globală a păcii şi dreptăţii, dezvoltarea profesională a liderilor, ori edificarea punţilor de legătură dintre ştiinţă şi spiritualitate. Pe scurt, o misiune universală cu ramificaţii generoase în problematica umanităţii, în care budismul joacă rolul de vehicul spiritual, intelectual şi cultural. Nu putem decât să admirăm efortul de a integra problemele majore ale umanităţii într-un concept unitar.

În dimineaţa zilei de 3 iunie, toată suflarea se îndreaptă spre templul în care oficiază Dalai Lama. La intrare ne întâmpină un memorial dedicat victimelor agresiunii chineze din anul 1950, din anii Revoluţiei Culturale, care a dus la distrugerea majorităţii templelor budiste. Teama de atentate este firească în contextul relaţiilor sino-indiene destul de încordate, drept care înţelegem să ne supunem controlului riguros. Din păcate şi din aceleaşi motive nu putem intra cu aparatura de filmare ori înregistrare. Căutăm un loc de unde să-l putem vedea pe Dalai Lama. Un călugăr din Nepal, frumos ca un zeu elin sculptat de Praxiteles, ne oferă generos locul de lângă el. Un murmur prelung învăluie templul. Privesc către tronul aflat în mijloc, în faţa statuii lui Buddha şi-l zăresc pe Dalai Lama. Şeful gărzii indiene face oficiile de gazdă. Însă Dalai Lama nu se îndreaptă către tron, ci virează prin mulţimea reprezentând practic toate naţiile pământului, pentru a ne saluta. Însoţit de soldaţi indieni, Dalai Lama parcurge calm spaţiul circular al templului. Călugarul nepalez îmi confirmă că-l vom vedea de aproape. În câteva clipe, murmurele se sting şi o linişte serenă pare că a coborât pe pământ. Oamenii sunt încremeniţi într-o stare de admiraţie, trăită adânc şi fără cuvinte. Dalai Lama pare imponderabil, asemenea unei frunze care se aşază lin pe pământ. Nu rosteşte un cuvânt, nu aşteaptă aclamaţii, ci doar ne mângâie cu o privire caldă, de patriarh care a înţeles că oamenii sunt aceeaşi pretudinteni, au aceleaşi nelinişti ori suferinţe, caută fericirea şi speră să fie înţeleşi. Cu compasiune. Pentru că "adevărata compasiune vine din simplul fapt că vezi suferinţa celuilalt. Ai un sentiment de responsabilitate şi vrei să faci ceva pentru el". Mai mult, atunci "când vedem toate fiinţele vii care au dreptul natural la fericire, de a pune capăt suferinţei şi a-şi împlini dorinţele, căpătăm noi înşine un sentiment al propriei valori". Luând act de aceste gânduri de un adevăr atât de profund şi de generos, orice pământean merită să fie măcar puţin budist. Este ceea ce am simţit şi eu în prezenţa celui de al 14-lea Dalai Lama, într-o zi însorită de iunie. Dalai Lama ne-a vorbit despre geneza tibetanilor, îndemnând tinerii să nu-şi ignore rădăcinile, despre idealul budist al compasiunii şi despre provocările din lumea de astăzi. Totul într-o conferinţă de o oră şi jumătate în care am ignorat trecerea timpului. De parcă acesta s-ar fi oprit şi el, smerit, să ia act ca un pământean, cată să-i pătrundă taina. A lui şi a tuturor semenilor.

Mihai Dorin este istoric şi publicist