Ceva despre înregistrări şi o întoarcere ca la Ploieşti

Fiul unui baron local, condamnat în primă instanţă la 5 ani de închisoare şi fugit din ţară înainte de următorul termen al procesului, prezintă la televiziunea unui infractor condamnat la 10 ani de închisoare fragmente dintr-o discuţie care ar demonstra că un procuror de la DNA Ploieşti – între timp destituit – ar vrea să fabrice probe. Scandalul se extinde. La televiziunea concurentă, controlată de un alt fugar, anchetat în cinci dosare penale, fiica baronului local, anchetată într-un singur dosar, anunţă noi dovezi împotriva procurorului între timp dat afară. Premierul României îi cere ministrului Justiţiei să se întoarcă de urgenţă în ţară din Japonia – unde participa la un conferinţă despre … urbanism. S-a ajuns într-o situaţie gravă, de neîndurat. Dar consilierul premierului, condamnat în primă instanţă la 8 ani de închisoare, primeşte îndurare. Va rămâne în Guvern. Între timp, apelurile pentru o rezolvare de urgenţă a situaţiei se înmulţesc. Şeful celui mai mare partid aflat la guvernare, anchetat în două dosare penale şi condamnat definitiv la doi ani de închisoare pentru fraudarea unui referendum, vorbeşte despre o “practică nedemocratică”. Şeful celui mai mic partid aflat la guvernare, anchetat pentru mărturie mincinoasă, sare peste rând şi decretează: “iată dovada că statul paralel funcţionează”. Şoferul unui infractor condamnat la 7 ani de închisoare, apoi la 5 ani de închisoare, vine cu soluţia finală: “DNA trebuie refăcută din temelii”.

Acum toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură decizia ministrului Justiţiei, promovat anterior la Curtea Constituţională de un baron local, condamnat la cinci ani de închisoare. Dar ministrul s-a antepronunţat. Nu va mai aştepta ancheta Inspecţiei Judiciare în acest caz, pentru că durează prea mult, şi va propune măsurile de cuviinţă. În România, spune el, nu se respectă prezumţia de nevinovăţie. Deci, ca să înţelegem mai bine. Prezumţia de nevinovăţie nu funcţionează corect în cazul “penalilor” de mai sus, inclusiv în cazul  celor condamnaţi definitiv, dar speţa de la DNA Ploieşti e limpede şi, mai mult, definitorie pentru întreaga instituţie. De ce să pierzi timpul cu ancheta Inspecţiei Judiciare când ştii cine sunt vinovaţii? De fapt, vinovata.

Şi acum povestea ia o altă turnură. O întoarcem ca la Ploieşti. Ministrul Justiţiei nu e doar un fost judecător în relaţii bune cu un infractor de la Iaşi, e chiar rectorul celei mai vechi universităţi din ţară. Omul care face jocurile televiziunii patronate de un securist condamnat la 10 ani de închisoare e de fapt “pariul” mediului academic ieşean. Cele mai luminate minţi ale celei mai importante universităţi din Moldova au spus “da, acest om merită să ne călăuzească”. Elita unei regiuni cu 4,3 milioane de suflete, crema intelectualităţii de la graniţa de est a Uniunii Europene, a plecat capul în faţa unui ins care acceptă ordine de la o cucoană din Videle. Să nu fie oare nicio legătură între calitatea corpului universitar din capitala Moldovei şi subdezvoltarea regiunii? Merităm mai mult când produsul de lux al mediului academic ieşean, fabricat pentru “export”, e actualul ministru al Justiţiei? 

Publicitate și alte recomandări video