Chiar dacă nu aveţi contract cu un furnizor de servicii, puteţi câştiga în instanţă, dacă este neserios. Cum trebuie să procedaţi?

Iulian L. apelase la serviciile lui Dragoş I., acesta urmând să-i execute un şifonier. Mobila urma să fie predată la începutul lunii august 2021, contra unui preţ total de 2.750 lei. Meşterul i-a spus clientului că nu are la îndemână un contract de prestări servicii, dar l-a lăsat să-i fotografieze cartea de identitate. Apoi, clientul a mers la bancomat pentru a scoate banii pentru avans. Se înţeleseseră asupra unui avans de 1.000 de lei, dar Iulian L. a plătit 1.500 lei, pentru a fi sigur că meşterul îşi va face treaba în termenul cel mai scurt. Au urmat însă amânări peste amânări, fără ca Dragoş I. să mai termine şifonierul. În aceste condiţii, Iulian L. a făcut apel la Poliţie, iar meşterul a fost invitat la Secţia 5, unde şi-a luat angajamentul că îşi va îndeplini obligaţiile. Nu s-a întâmplat însă nimic, aşa că păgubitul s-a adresat instanţei, cerând ca judecătorii să dispună obligarea lui Dragoş I. la plata sumei de 1.500 lei, cu dobânda legală.

Chiar în lipsa unui contract scris, Iulian L. avea şanse să câştige. Prezentase în instanţă cartea de identitate a pârâtului, mesajele telefonice schimbate cu acesta, rezultatul discuţiilor purtate între poliţişti şi meşter, iar cumnatul său, chemat ca martor, a confirmat acuzele. În plus, lipsa meşterului de la termenul de judecată la care fusese citat a fost interpretată de judecători ca un început de dovadă scrisă. Magistraţii au fost convinşi că între cei doi fusese încheiat contractul verbal invocat de reclamant. Conform legii, contractul are putere de lege între părţile contractante. „Deşi contractul încheiat de către părţile din prezenta cauză nu a fost constatat printr-un înscris, acest fapt nu este de natură a afecta valabilitatea operaţiunii juridice, atât timp cât a fost realizat acordul părţilor, iar legiuitorul nu a impus forma scrisă a contractului ca o condiţie de validitate a acestuia”, au explicat magistraţii Judecătoriei.

Totuşi, ei nu au putut să-l oblige pe Dragoş I. să restituie banii. Conform legii, „judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii”. Pentru ca meşterul să poată fi forţat să dea banii înapoi, trebuia mai întâi ca judecătorii să constate rezoluţiunea contractului încheiat între cei doi din vina lui Dragoş I. Or, reclamantul nu ceruse acest lucru instanţei, iar judecătorul nu putea introduce din oficiu acest element în dezbatere. „Cât timp nu a solicitat şi nici nu a probat rezoluţiunea contractului încheiat cu pârâtul, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la restituirea avansului şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data plăţii până la achitarea efectivă, este neîntemeiată şi urmează a o respinge ca atare”, au conchis magistraţii. Păgubitul a contestat sentinţa. Tribunalul urmează să se pronunţe asupra apelului la sfârşitul acestei luni.