Creaţie tehnică și creaţie artistică

Radu Voinea spunea că operele artistice sunt perene, în sensul că receptarea și, de multe ori, existenţa acestora este atemporală, pe când creaţiile tehnice sunt supuse eroziunii timpului, mai bine spus, unei erodări fizice și utilitare. Cu toate acestea, el spunea că toate creaţiile tehnice, într-o perspectivă a evoluţiei în timp a acestora, au ca element comun principiul sau legea fizică de funcţionare. Dădea un exemplu foarte des invocat la noi, cel al echivalenţei, din punct de vedere principial, între „moara cu făcaie”, o creaţie populară din Caraș-Severin și turbinele Kaplan sau Pelton (la Deutches Museum din München există un singur exponat de la noi, acest tip de moară de apă, amplasată în zona în care se prezintă sistemele de preluare/ transformare/ amplificare a energiei hidraulice). Astfel, se poate vorbi de o anume perenitate a sistemelor tehnice, dictată de legea de funcţionare a acestora.

Cu toate acestea, perenitatea sistemelor tehnice este, de fapt, o iluzie. Economistul austriac Joseph Alois Schumpeter (1883-1950) vorbește de „Distrugerea creatoare”. Astfel, un nou sistem de producţie sau o nouă metodă de transformare a materiei etc., trimit vechile sisteme și metode de lucru direct la coșul de gunoi al istoriei, sau, în cel mai bun caz, în muzee. Apariţia de noi soluţii tehnice înseamnă condamnarea la dispariţie a celor precedente. Nimeni nu mai folosește și cred că puţini își mai amintesc de calculatoarele IBM 286, 386, 486, Pentium etc., niște apariţii șocante, provocatoare la vremea lor, niște simboluri, efemere ce-i drept, ale progreselor din tehnologia informaţiei. Cine mai ascultă muzică pe discuri de vinil, excepţie făcând cei care au făcut asta toată viaţa, sau cei care vor să experimenteze forme arhaice de redare a sunetelor? Ca să nu mai vorbim de caseta audio sau video!

Oare rezistenţa în timp să fie principala diferenţă între cele două acte de creaţie? Un alt răspuns îl oferă un alt academician, Solomon Marcus. El spune că principala diferenţă între creaţia tehnică și cea artistică este posibilitatea recuperării unui act de creaţie ratat. Cu alte cuvinte, dacă Edison nu ar fi inventat becul electric, am fi fost fericiţii utilizatori ai lumânărilor sau lămpilor cu petrol lampant? Cu siguranţă că nu! În creaţia tehnică există anumite momente istorice în care dezvoltarea știinţei și tehnicii conduc la atingerea unei mase critice, a unor valori de prag ce fac inevitabilă apariţia unor noi invenţii și descoperiri. Când Edison a inventat becul, mulţi inventatori erau lansaţi într-o competiţie ascunsă pentru a găsi acea soluţie care să permită producţia și utilizarea eficientă a unui sistem de iluminare alimentat cu energie electrică. Atunci când Alexander Graham Bell a înregistrat cererea de brevet de invenţie pentru telefon, se spune că, la 30 de minute după acest moment, a venit un alt inventator cu aceeași invenţie, cel care era, conform teoriei conspiraţiei, bineînţeles, adevăratul inventator al telefonului. De aceea se spune că un inventator bun este acela care știe să aleagă cel mai rapid tramvai către oficiul naţional de patente!

În creaţia artistică lucrurile stau cumva altfel. Recuperarea unui act de creaţie individuală este imposibilă. Nimeni, absolut nimeni nu va şti cum trebuia să sune Simfonia nr.8, „neterminata”, a lui Franz Schubert. De asemenea, nimeni, absolut nimeni nu va şti vreodată ce peripeţii a mai avut bravul soldat Svejk în primul Război Mondial, Karel Čapek murind după ce a scris doar primele două volume ale romanului său.

Şi în creaţia artistică apare aceeaşi problemă a masei critice, a atingerii unui nivel de aşteptare. Este vorba de schimbarea formelor de expresie artistică. Acestea sunt în acord cu dezvoltarea societăţii şi este o problemă de timp până să se întâmple marea schimbare. De multe ori, apariţia unor noi forme de expresie artistică a fost determinată de progresele înregistrate în tehnică. Astfel, descoperirea unor noi tehnologii de obţinere a vopselelor a favorizat apariţia curentului fov în pictură. De asemenea, ce ne-am fi făcut fără descoperirile şi invenţiile legate de câmpul şi dispozitivele electromagnetice, ce au făcut posibilă apariţia muzicii electronice, rock, rock-and-roll, hard-rock, hip-hop, techno etc. Iar acestea, la rândul lor, au creat acea stare de relaxare şi de stimulare a capacităţilor creatoare ale inginerilor, care au apreciat în mod deosebit aceste moduri nonconformiste, revoluţionare de expresie artistică.

Oricum, între creaţia tehnică şi cea artistică nu pot fi prea multe deosebiri, măcar pentru faptul că, uneori, noi, cei din zona tehnică, ne dăm artişti!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video