Criza elitelor în secolul XXI şi tentanţiile populismului

Vineri (9 februarie), în Aula Magna a Universităţii „Petre Andreiˮ din Iaşi, am lansat volumul Sociologia elitelor. Abordări clasice şi contemporane, apărut la Editura Institutul European din Iaşi, eveniment despre care a scris şi Andreea Timofte în paginile Ziarului de Iaşi. Despre contribuţia mea la studiul elitelor politice în România postcomunistă au vorbit profesorii Sorin Bocancea (moderatorul evenimentului), Adrian Netedu şi Daniel Şandru, cunoscuţi cercetători ieşeni în domeniul ştiinţelor sociale şi politice.

Volumul pe care l-am lansat reuneşte o serie de abordări clasice şi contemporane ale fenomenului elitar pe care le grupează în patru mari şcoli de gândire sociopolitică: sociologia clasică a elitelor, sociologia radicală (critică) a elitelor, pluralismul elitar şi elitismul democratic. Raportarea teoreticienilor elitelor la democraţie este surprinsă ca proces aflat în evoluţie de la atitudinea pesimistă, critică a sociologilor clasici, sceptici privind posibilităţile concrete de funcţionare a democraţiei, la atitudinea optimistă, constructivă a pluralismului elitar. Cei care vor fi interesaţi de rolul elitelor în societate, vor regăsi în carte şi rezultatele unei cercetări empirice ce vizează selecţia, recrutarea şi configuraţiile elitelor guvernamentale în România după 1990. Sociologia elitelor contribuie la explicarea şi înţelegerea mecanismelor de selecţie, recrutare şi promovare în cadrul elitelor, relaţiei dintre elita guvernamentală şi mase, circulaţiei sau reproducerii elitelor, rolului elitelor în tranziţia democratică. În sinteză, de ceea ce fac (bine sau rău) sau nu fac elitele politice depinde bunăstarea tuturor.

La evenimentul despre care fac referire, profesorul de sociologie Adrian Netedu de la Universitatea „Al.I. Cuzaˮ din Iaşi mi-a lansat o provocare intelectuală, aceea de a continua şi a aprofunda cercetarea cu o temă ce vizează criza elitelor în secolul XXI. Fără să intru aici şi acum în şantierul sociologic propus de profesorul ieşean, am căutat în lucrarea mea câteva ancore teoretice care să explice ceea ce se întâmplă în lumea noastră. Să privim spre Statele Unite ale Americii – farul democraţiei liberale, unde la alegerile prezidenţiale din acest an se reîntâlnesc Joseph Biden (82 de ani), preşedintele în exerciţiu, cu Donald Trump (78 ani), ex-preşedintele din perioada 2016-2020. Ambii competitori nemulţumesc prin prestaţia publică: preşedintele Biden octogenar care afişează momente de şubrezenie fizică, încurcând fapte, situaţii, nume în apariţiile sale publice, dar cu merite incontestabile în trecutul său politic şi administrativ, perceput ca un produs al establishment-ului american versus Donald Trump, şi el aproape octogener, ex-preşedinte şi candidat cu tracţiune la mase, în special la electoratul republican conservator, cu discurs populist şi anti-elitist, încurcat în procese penale şi/sau civile, acuzat că a încercat să răstoarne rezulatele alegerilor din 2020 prin instigarea suporterilor proprii care au luat cu asalt Capitoliul SUA.

Trebuie să recunoaştem că ambii candidaţi nu constituie o ofertă electorală prea atractivă, care să suscite interes din partea electoratului sau să furnizeze perspective (speranţe) privind rezolvarea unor probleme interne şi internaţionale. Nici în alte spaţii politice şi culturale, oferta electorală şi politică nu este prea grozavă. Deoarece am şi statutul de „funcţionar publicˮ, asum o obligaţie de rezervă în a face aprecieri privind oferta politică autohtonă în perspectiva celor patru runde de alegeri din acest an (europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale). Misiunea mea, aici, este de a furniza concepte, instrumente de analiză, grile de evaluare a instituţiilor, actorilor politici şi politicilor publice. Apoi, fiecare dintre cititorii cu drept de vot la alegerile din 2024 va cumpăni cum e mai bine să procedeze atunci când va fi convocat la urne. Ţinând cont de drepturile şi obligaţiile cetăţeneşti prevăzute în lege, avem următoarele opţiuni: (1) nu ne prezentăm la vot şi prin această atitudine arătăm nemulţumirea faţă de oferta politică (elitele politice actuale); (2) ne prezentăm la vot şi ne facem „datoria de cetăţeanˮ, dar anulăm votul în afişarea atitudinii menţionate la punctul anterior; (3) ne prezentăm la vot şi alegem din toată oferta politică pe cei care servesc cel mai bine interesul şi aspiraţiile noastre sau votăm „răul cel mai micˮ. Toate opţiunile expuse anterior sunt legale şi legitime.

Lumea actuală este într-o criză de soluţii, iar lipsa soluţiilor la problemele economice, sociale şi de securitate internaţională se datorează într-o mare măsură elitelor naţionale sau globale. Parcă suntem în situaţia descrisă de istoricul şi sociologul american Christopher Lasch în Revolta elitelor şi trădarea democraţiei. Elitele politice şi economice actuale care controlează informaţia şi banii, care conduc state, companii transnaţionale, organizaţii internaţionale, par că au abandonat rolul de „autorităţi moraleˮ pe care ar trebui să-l joace în societate. Aceste elite s-au autonomizat (separat) de marea masă a oamenilor, creând o problemă de legitimitate a sistemului democratic. Mai marii lumii în care trăim prezintă doar modele de succes politic şi economic, fără ca acestea să fie însoţite de o descriere a pârghiilor meritocratice care conduc la câştigarea puterii, influenţei şi banilor.

Oameni de pretutindeni nu se mai simt reprezentaţi de elitele conducătoare, nu mai investesc speranţe în rezultatele politicilor publice, îşi pierd încrederea în democraţia liberală şi instituţiile sale. În situaţia unor elite impotente în a furniza soluţii viabile şi credibile la problemele complicate şi presante cu care se confruntă lumea, masele se pregătesc de revoltă. Filosoful spaniol Ortega y Gasset, în cunoscuta sa lucrare Revolta maselor, avertiza asupra situaţiei în care elitele culturale şi intelectuale abandonează rolul pe care trebuie să-l joace în societate, luând atitudine şi propunând sisteme de valori, principii, mecanisme meritocratice de ascensiune în ierarhia socială.

Problema este că de la baza piramidei sociale nu mai urcă indivizi valoroşi care obţin rezultate pe baza meritului profesional şi a efortului depus. Nu mai are loc o „circulaţie a elitelorˮ, de primenire a clasei conducătoare (elită guvernantă), despre care vorbea sociologul italian Vilfredo Pareto. Tot mai mulţi oameni abandonează implicarea civică şi se refugiază în domenii care nu au legătură cu mediul politic. Faptul că cei mai mulţi dintre noi s-au săturat până peste cap de politică şi politicieni este un simptom grav al crizei în care se afundă democraţia. Democraţii consolidate odinioară decad, se erodează în contextul indiferenţei elitelor intelectuale şi sub asaltul populismului şi extremismului de orice fel.

În timpuri normale (paşnice şi  prospere), populismul are „virtuţileˮ sale, după cum scria politologul american Philippe Schmitter, înlocuind programe de partide şi ideologii învechite şi excesiv formalizate cu un apel bazat de schimbarea liderilor şi înnoirea elitelor politice. Dar noi trăim într-o lume extrem de zbuciumată de vreo câţiva ani. Perspectiva conflictelor şi războiului planează asupra tuturor. Spectrul fundamentalismelor, al exceselor şi al soluţiilor radicale ameninţă pacea unei lumi obosite, plictisită, abandonată cu ochii în ecranele telefoanelor inteligente.

Criza lumii în care trăim este deopotrivă o criză a elitelor şi a democraţiei. Primim tot mai multe invitaţii la revoltă împachetate cu multă ură faţă de sistem sau societatea actuală. „Somnul raţiunii naşte monştri” potrivit titlului unei cunoscute gravuri aparţinând pictorului spaniol Francisco Goya. Ar trebui să ne trezim cu toţii, elite şi mase, politicieni şi simpli cetăţeni, corporatişti şi lucrători în gospodăria proprie, şi să ne unim într-un efort de a apăra democraţia şi libertatea pretutindeni. Să nu facem schimbări de dragul schimbării, „să nu dăm vrabia din mână pe cioara de pe gardˮ!

Ciprian Iftimoaei este conferenţiar universitar doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi