Cum a devenit de nerecunoscut o casă din centrul Iaşului? Acum 4 ani te temeai să-i păşeşti pragul (FOTO)

Casa a fost construită în secolul al XIX-lea şi a aparţinut scriitorului şi omului politic Nicolae Gane, care a ocupat în cinci rânduri funcţia de primar al Iaşului între anii 1872-1911. Începând cu anul 1993, imobilul a devenit muzeu, oferind şi posibilitatea amenajării unor spaţii pentru restaurare carte şi atelier foto. Însă, din cauza structurii de rezistenţă grav afectate, din anul 2006 imobilul a fost închis, rămânând de atunci în conservare.

Abia 10 ani mai târziu a intrat pe lista imobilelor propuse de Consiliul Judeţean pentru restaurare pe bani europeni, prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. Valoarea eligibilă a fost de 5,7 milioane de lei.

Odată obţinută finanţarea, contractul a fost atribuit la a doua încercare, în octombrie 2019, pentru o valoare de 3,2 milioane de lei. Cu o întârziere de 6 luni peste termenul iniţial de finalizare (3 ani), o clădire nouă-nouţă a fost recepţionată vineri de către cei de la Consiliul Judeţean în cadrul unei ceremonii desfăşurate în curtea casei memoriale.

Întrebat de ce mai mereu se prelungeşte durata de execuţie a proiectelor pe fonduri europene, preşedintele CJ, Costel Alexe, a spus că, „atunci când vine vorba de obiective culturale, cum este această casă de patrimoniu, trebuie să le păstrăm autenticitatea şi patina vremurilor, iar dacă asta înseamnă să întârziem lucrările, atunci mai bine ala decât să facem lucrurile prost”.

Arhitectul Filip Ciobănaşu, cel care a coordonat întregul proiect de restaurare, ne-a spus că nu există mărturii privind mobilier original, candelabrele sau stucaturile (ornamentele) de la momentul construirii casei, cu 150 de ani în urmă. Mai mult, clădirea a fost extinsă cu noi încăperi, iar arhitectul ne-a arătat urma fostelor ferestre, păstrată pe câţiva pereţi acum interiori. Întrebat care a fost cea mai mare provocare în decursul restaurării casei, Filip Ciobănaşu a menţionat umiditatea care a afectat pereţii, mai ales că fundaţia avea doar 40 cm adâncime, iar materialele folosite atunci nu au fost dintre cele mai durabile. Casa a rezistat până în zilele noastre datorită grosimii pereţilor, ne-a mai spus arhitectul.

Urmează ca Muzeul Naţional al Literaturii Române, căruia îi aparţine şi administrarea Casei memoriale „Nicu Gane”, să o doteze şi să o amenajeze cu mobilier.

Chiar şi aşa, încă nemobilat, interiorul clădirii este foarte luminos şi încântă privirea. Bejul predominant se amestecă uşor şi natural cu lumina lămpilor din tavan – moderne, dar simpliste. Odată finalizată amenajarea, cu siguranţă va fi una dintre cele mai vizitate case-muzeu ieşene. 

Cititi si: Proiecte UE de pus în vitrină. Restaurarea muzeelor, cea mai mare provocare a administraţiei

Cititi si: Complexa personalitate a lui Nicolae Gane

Cititi si: O incursiune în trecut: casele memoriale din Iași atrag anual zeci de mii de vizitatori