Cum se calculează data în care cade Paştele şi de ce diferă? Rolul Lunii şi al echinoctiului

Totuşi, dacă privim logic, vedem că cel puţin ideea unui Paşte cu dată schimbătoare nu e atât de absurdă, având în vedere că celebrarea lui ţine foarte mult de zilele săptămânii. Practic, ştim că, miercurea, Iisus a fost vândut, vineri a murit pe Cruce, iar duminică a Înviat. Şi, din moment ce zilele săptămânii cad în mod diferit în fiecare an, data schimbătoare a Paştelui nu e atât de absurdă. Totuşi, ce legătură are cu echinocţiul?

Paştele este una dintre primele sărbători celebrate de către creştinii din întreaga lume, însă încă de la început au existat discuţii legate de data celebrării Paştelui. Mai exact, în primele secole, creştinii din Siria şi Asia Mică prăznuiau Paştele Crucii (Moartea) la data de 14 Nisan, apoi Pastele Invierii (Invierea) la 16 Nisan. Aceştia se numeau, potrivit textelor creştine, „quartodecimani”, deoarece serbau Paştele odată cu iudeii, adică la 14 Nisan. (n.r. – nisan â cea de-a şaptea lună a anului ecleziastic şi prima lună a anului civil în calendarul ebraic. O lună de primăvară, care în limba turcă este tradusă ca luna aprilie).

Alţi creştini din zona Antiohiei serbau Paştele duminica din săptămâna azimilor iudaice, chiar dacă aceasta cădea înainte de echinocţiul de primăvară, iar creştinii din Egipt, Grecia şi din Apus serbau paştele în aceeaşi zi din săptămâna în care a murit şi înviat Iisus. Astfel, moartea era prăznuită în vinerea cea mai apropiată de 14 nisan, iar învierea întotodeauna după 14 nisan sau după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară.

Cum s-a stabilit în final celebrarea

Datele diferite ale Paştelui au dus la multe certuri şi controverse, aşa că la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în 325, s-a stabilit ca Paştele să fie serbat întotdeauna duminica imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară, însă niciodată de paştele iudaic. Astfel, când datele coincid, creştinii serbează Paştele în duminica următoare. Astfel, data Paştelui depinde de data echinocţiului de primăvară (dată fixă), dar şi de fazele lunii, care sunt schimbătoare, relevantă fiind în acest caz luna plină.

Chiar şi în urma deciziei, încă apar deosebiri între Biserica de Apus şi cea de Răsărit. Acest lucru este cauzat de faptul că bisericile calculează data după calendare diferite (Iulian – ortodocşii şi Gregorian – catolicii). La început, s-a adoptat în toată lumea creştină calendarul conceput de Sosigene în vremea lui Iuliu Cezar. Acest calendar are o întârziere de 11 minute şi câteva secunde faţă de cel astronomic, aşa că la fiecare 128 ani apare o întârziere de o zi. Când vorbim însă de peste 2000 de ani, diferenţa creşte. Trebuie menţionat că în decursul anilor au mai existat discuţii şi hotărâri sinodale, chiar uniformizări, fiind vorba de aşa numitele biserici creştine cu „calendarul pe vechi”, care celebrează Paştele la 13 zile diferenţă de bisericile pe „calendarul nou” doar pentru a păstra, măcar parţial, această comuniune.