Dacii liberi

Ei au fost „cei mai viteji şi cei mai neînfricaţi dintre traci” (Herodot). Au stăpânit vreme de secole teritoriul dintre Marea Neagră, Munţii Balcani, Tisa şi Nistru, iar sub regele Burebista, întemeietorul primului mare regat al geţilor şi dacilor au format o împărăţie formidabilă. Dar au dispărut aproape complet, atât în trup, cât şi în spirit. Spuneam într-un articol mai vechi că singurii daci adevăraţi, moştenitori ai celor din vechime, rămăşi în zilele noastre sunt cei din satele sărace, uitate de civilizaţie din munţi sau din glodurile Vasluiului, Botoşaniului, Iaşului. Da, ei sunt urmaşii lui Burebista şi ai lui Decebal, aceia care trăiesc din alocaţie, care îşi bat nevestele şi copiii, care îşi ţin câinele legat cu un lanţ de jumate de metru toată viaţa şi se distrează când taie porcul, care nu ştiu să scrie ori să citească, beau alcool mult şi nu se spală cu lunile (sunt bine cunoscute, din mărturii ale altor istorici, aversiunea dacilor pentru scris şi citit, de aici sărăcia documentelor istorice despre ei, ataşamentul lor deosebit faţă de creşterea viilor, producerea şi consumul vinului, şi lipsa totală de interes pentru curăţenie).

Fără îndoială, ceilalţi locuitori ai României sunt nişte străini care au doar în sânge urme ale genelor de geto-daci. În manifestare şi spirit imită alte popoare. Aceştia sunt un fel de cotropitori din interior, nişte trădători de neam care se dau drept autohtoni. Civilizaţia şi cultura pe care le căutăm, le recunoaştem şi le slăvim astăzi sunt eminamente produse occidentale, care nu au nicio legătură cu strămoşii noştri. Dacii de azi au sărit de la analfabetism total la analfabetism funcţional, de la alcoolism, la dependenţă de energizant sau Cola, şi de la nespălat, la epilat aproape tot corpul… Ce a mai rămas e doar barba, mare minune că a revenit şi asta la modă.

Dar, iată că a sosit şi vremea ca ultimele rămăşiţe ale acelor întârziaţi ai istoriei să fie stârpite. Pandemia de coronavirus, această invenţie genială, această răzbunare peste secole a împăratului Traian, face o selecţie uimitoare şi extraordinar de precisă a „neamurilor”. Cele noi, dar străine de tradiţie şi naive, care înţeleg falsa importanţă a unor anumite lucruri „moderne”, „dezinteresate” şi „benefice”, cum ar fi vaccinul anti-Covid, vor supravieţui, iar cele vechi, care se ţin cu dinţii de cultura şi gândirea solide ale strămoşilor lor, se duc încetul cu încetul, dar sigur, în lumea celor de dincolo.

Satele „rebele” din fiecare judeţ cu procentaj infim de vaccinaţi care urmează „calea sacră” a tradiţiei vor fi şterse de pe faţa Pământului cu fiecare val nou al pandemiei. În locul lor vor veni dezvoltatori pricepuţi care vor avea grijă de pământuri în mod metodic şi civilizat, exact cum au făcut romanii după cucerirea Daciei. Se vor face străzi asfaltate, se vor ridica fabrici şi uzine mutate din alte ţări şi aflate în căutare de mână de lucru ieftină, se vor cultiva grâne care vor pleca peste hotare de unde vor veni înapoi ambalate în cutii frumoase sub formă de chipsuri sau cereale pentru copii. Se vor construi case cu etaj şi cu câte 200 mp de curte pentru tinerii daci americanizaţi unde să îşi crească moştenitorii în condiţii perfecte de linişte şi igienă, la adăpost de toate primitivismele care acum câteva sute de ani îi defineau. Viţa de vie, vinul şi beţiile tradiţionale vor cădea în desuetudine până ce vor fi interzise prin lege pe motiv că răspândesc viruşi şi rele moravuri.

Satele în forma lor cunoscută azi vor deveni o raritate, ţăranii doar o imagine din cărţile de istorie sau de literatură. Aşa cum noi vorbim acum despre cruzimea şi sălbăticia cu care dacii îşi tratau deopotrivă prietenii, rudele, animalele ori duşmanii, în numele zeilor, la fel vom vorbi peste doar câţiva ani despre aceeaşi cruzime cu care bunicul îşi bătea la ţară calul cu biciul, îşi tăia găina sau porcul cu cuţitul, îşi altoia nevasta ori copiii cu cureaua, mizeria în care trăiau oamenii în acele locuri oribile şi respingătoare fără încălzire centrală, fără asfalt ori Internet, şi multe altele asemănătoare. Toate lucrurile din trecut vor deveni primitive, doar prezentul va fi frumos, modern, civilizat, curat şi strălucitor.

Spitalele sunt acum pline de daci liberi. La fel şi morgile. Peste 90% dintre victime sunt urmaşi direcţi şi fideli ai lui Burebista. Ei ascultă cu sfinţenie de zeul suprem şi nu se lasă influenţaţi de „blestematele” de vaccinuri şi tot ce implică ele. Rămân viteji şi neînfricaţi, vorba lui Herodot, până în ultima clipă. Nu toţi, dar mare parte din ei.

Ce mă întristează, totuşi, este că nu mai sunt nici aceştia cum erau cândva. Nu mai sunt toţi la fel de dârji, mulţi cedează, se lasă convinşi de colonişti şi vor să se vaccineze pe patul de spital. Văd din ce în ce mai multe cazuri de intubaţi care cer să fie injectaţi cu serul schimbării în speranţa că asta le va salva viaţa. Renunţă la credinţă în ultima clipă. Pe vremea lui Decebal nu vedeai aşa ceva, Doamne fereşte! Preferau oricând moartea decât o viaţă pângărită, în umilinţă. Şi, mai mult decât atât, sunt la fel de mulţi care declară că se leapădă de spiritul şi credinţa lor geto-dacă pentru cele necurate occidentale, cum ar fi 5G sau maşinile electrice, de exemplu.

Acuma, nu glumesc şi nici nu mai sunt ironic când spun că românismul adevărat e pe cale de dispariţie. Din cei peste 70% de conaţionali verzi care nu au votat pentru că nu au găsit niciun român adevărat printre candidaţi (mai în glumă, mai în serios, e o afirmaţie destul de aproape de adevăr, dacă ne uităm la actele de identitate ale multora de pe liste), aproape toţi aceştia sunt acum fie în spital, fie la morgă, fie pe cale de a se infecta la o cumătrie incognito sau la vreun birt în următoarele 24 de ore. După această pandemie, procentajul se va schimba drastic în România: românii verzi, urmaşii dacilor liberi, vor deveni o minoritate într-o ţară dominată de străini, fie în acte, fie în spirit. Sunt aproape sigur că la următoarele alegeri se va vorbi altfel despre prezenţa la vot.

Precum oamenii din Neanderthal, peste doar 50 de ani se va pomeni despre românii din spaţiul carpato-danubiano-pontic ca despre o naţie dispărută care a locuit câteva sute de ani pe aceste meleaguri. Pandemia de coronavirus va fi ca o linie roşie de hotar în istorie văzută ca punct final de eliminare a lor. Hai, că mai avem un pic, vine acuş şi valul 5, Epsilon, sus cupa!

Briscan Zara este scriitor şi publicist