Dar pe userişti cine-i salvează?

După ieşirea de la guvernare, Uniunea Salvaţi România a început să se descompună. Ceea ce, la prima vedere, nu părea neapărat o idee proastă s-a dovedit rapid o catastrofă. Useriştii nu au intuit că liberalii abia aşteptau să se alieze cu pesediştii într-o frăţie a penalilor roş-gălbui. Credeau că Iohannis îi va implora să se întoarcă în executiv, oferindu-le şi mai multă putere de decizie. Şi nu au intuit nici dezamăgirea electoratului care avea aşteptări diferite de la un partid tânăr votat de tineri.

Odată plecaţi de la guvernare, nu i-a regretat aproape nimeni. Cele câteva luni în care s-au folosit de pârghiile puterii ni i-au prezentat pe userişti diletanţi, înfumuraţi şi măcinaţi de conflicte interne. E adevărat că nu furau precum pesediştii şi liberalii, dar nici nu au avut timp la dispoziţie pentru aşa ceva. Erau prea ocupaţi să-şi angajeze amicii în funcţii importante ale statului. Sau să mărească salariile din ministere.

Probabil, dacă primarii lor din marile oraşe ar fi performat la un nivel nemaiîntâlnit până astăzi, ar mai fi existat o speranţă. Dar Nicuşor, Fritz, Coliban etc. par deseori depăşiţi de situaţie, comportându-se în plină criză ca şi cum ar trăi într-o lume normală la cap. Din păcate, nu-i aşa. Problemele extraordinare cer proiecte extraordinare, dar useriştii nu s-au pregătit temeinic pentru luptă. La fel ca ţărăniştii odinioară, au crezut că este suficient să câştige prima bătălie. Pe urmă au ţinut-o din înfrângere în înfrângere până la dispariţia lor ruşinoasă.

Cea mai mare greşeală a USR a fost că nu a păstrat legătura cu alegătorii care militau pentru o schimbare profundă a României. Poate că nu erau chiar atât de mulţi, dar reprezentau toate zonele dinamice ale societăţii. Ei au fost cei care s-au activat în urma abuzurilor pesedistului Liviu Dragnea, ieşind de fiecare dată în stradă şi protestând chiar şi când PSD părea de neoprit. Şi ei sunt cei care au votat masiv cu USR.

S-a spus că deşi relele săvârşite de actuala coaliţie (PSD-PNL-UDMR) sunt mai grave decât cele ale epocii Dragnea, românii au rămas indiferenţi fiindcă nu au putut personaliza aceste strâmbătăţi; fiindcă nu au identificat un mare vinovat. Greşeală! Electoratul nu a mai ieşit stradă nu pentru că nu a ştiut că tartorul Iohannis şi legiunea sa alcătuită din cele trei partide au reinstaurat, cu ajutorul bine răsplătit al specialilor din CCR, republica interlopilor, ci pentru că nu a mai văzut o alternativă. Românii nu mai cred în USR, devenit un partid închistat, blocat în proiect. Iar AUR este tot un soi de PSD. Evident, un soi foarte dăunător.

Că useriştii au pierdut complet contactul cu electoratul capabil să se revolte şi să sperie puterea îmbuibată o demonstrează şi lipsa de cuvânt a actualului lider al partidului. „Imediat ce se va încheia pandemia, vom ieşi în stradă alături de români!”, promitea războinic Cătălin Drulă. Dar useriştii au rămas relaxaţi în fotolii, exprimându-şi nemulţumirile la telefon, pe reţelele sociale ori în studiourile televiziunilor. Cred că  socotelile cinice ale lui Drulă arată că gaşca de la conducerea partidului are şanse să mai prindă câteva mandate de parlamentari în anul 2024. Ba chiar şi nişte pensioare speciale, dacă useriştii devin cuminţi şi se dau cu vremurile.

Creditat la final de an 2022 cu un scor de sub 10%, deci fără posibilitatea de a mai însemna mare lucru pe scena politică, USR se preface prost că nu a priceput că trebuie să purceadă imediat la o schimbare radicală de strategie. Iar primul pas e de fapt un pas înapoi al tuturor liderilor de acum, de la centru şi din teritoriu, şi o redeschidere a partidului către adevăraţii agenţi ai schimbării. Nu sunt mulţi, dar îi regăsim peste tot şi tocmai omniprezenţa rămâne aspectul cel mai important. Aceşti oameni trebuie doar reconectaţi sub vraja unui ideal.

Ah, Uniunea Salvaţi România tocmai s-a rebranduit. Dar chestia asta nu înseamnă absolut nimic.