De ce este nociv basmul cu „Frumoasa adormită”?

Săptămâna trecută a stârnit ceva vâlvă în Marea Britanie cazul unei mame de 40 de ani, Sarah Hall, care a cerut şcolii în care învaţă băiatul ei de 6 ani să scoată din seria de lecturi recomandate povestea "Frumoasei adormite", în care o prinţesă cade într-un somn adânc, de o sută de ani, în urma blestemului unei vrăjitoare, dar este trezită la viaţă după ce este sărutată de un prinţ. Este unul dintre cele mai cunoscute basme clasice, un subiect de inspiraţie de-a lungul vremii pentru o mulţime de opere de artă dintre cele mai diverse, între care destule ecranizări şi minunatul balet cu acelaşi nume compus de Ceaikovski. Cu toate acestea, doamna cu pricina se declară îngrijorată de faptul că povestea ar putea avea un impact nefast asupra copiilor având în vedere că prinţul nu a avut consimţământul prinţesei atunci când a sărutat-o. Drept pentru care s-a gândit să-şi facă cunoscut punctul de vedere pe Twitter (campania #MeToo): "Dacă vom vedea acest gen de poveşti promovate în continuare în şcoli nu vom reuşi niciodată să schimbăm atitudinile impregnate în societate privind hărţuirea sexuală". Ea crede că basmul ar putea fi totuşi util ca studiu de caz ("Aşa NU") pentru o dezbatere educativă pe această temă făcută împreună cu copiii mai mari.

Astfel de întâmplări sunt departe de a fi unele izolate. De pildă, tot în Marea Britanie, studenţii de la Universitatea Hull au fost avertizaţi să fie foarte atenţi cu formulările "sensibile la gen", utilizând de pildă "el" când ar putea fi vorba eventual şi de o "ea". Trebuie să opteze pentru formulări "neutre de gen" pentru că altfel vor fi depunctaţi la evaluările din clasă. Însă în ultimele săptămâni după dezvăluirile legate de abuzurile sexuale de care s-a făcut vinovat un foarte cunoscut producător de la Hollywood, Harvey Weinstein, am avut parte de o adevărată explozie în spaţiul public. A fost lansată pe Twitter campania #MeToo care şi-a propus să dezvăluie cazuri de "hărţuire sexuală". Multe petrecute cu 10, 15 sau chiar 20 de ani în urmă. Şi mai ales în Statele Unite tema a acaparat aproape complet spaţiul mediatic.

Şi uite aşa alte subiecte, precum consolidarea axei Rusia – Turcia – Iran în Orientul Mijlociu (recent a avut loc o întâlnire la vârf găzduită la Sochi de Vladimir Putin la care au participat Erdogan şi preşedintele iranian Rouhani), instabilitatea din zona Golfului, terorismul islamic, ascensiunea dramatică a Chinei care deja ocupă un rol dominant în Africa şi este într-o ofensivă economică majoră în America Latină, în detrimentul Americii, problemele create de imigraţie, agresivitatea Rusiei, impactul major al reţelelor sociale în societate, inclusiv în manipularea alegerilor, au ajuns toate, brusc, secundare mai ales pentru mass media americane, de la CNN la Washington Post şi New York Times. Marea temă a momentului, de dimensiune existenţială, este cea legată de "hărţuirea sexuală".

New York Times, unul dintre vârfurile de lance ale campaniei, are chiar grijă să ne ţină constant la curent cu statisticile relevante legate de acest subiect: peste 30 de bărbaţi notorii au demisionat, au fost concediaţi sau au avut de suferit alte consecinţe serioase "în urma unor acuzaţii care au mers de la mesaje text nepotrivite la viol". Dar chiar această formulare ridică multe semne de întrebare pentru că amestecă acuze grave, cum ar fi violul, cu unele ofense minore care pot fi încadrate mai degrabă în categoria gafelor sau eventual a unor manifestări nepotrivite. Însă un ministru britanic şi alte personaje notorii şi-au văzut distrusă complet cariera profesională în baza unor astfel de acuze relativ minore. E o adevărată isterie în materie. De pildă actriţa Claire Foy, cea care interpretează rolul reginei Elisabeta a II-a în serialul "The Crown" produs de Netflix (seria a doua va fi lansată pe 8 decembrie), a fost nevoită să intervină public declarând că nu a fost în nici un fel ofensată de faptul că actorul Adam Sandler, alături de care stătea în timpul unui show televizat, i-a atins (de două ori!) genunchiul, fapt înfierat imediat de unii aderenţi vigilenţi ai campaniei #MeToo.

O altă problemă este aceea că sunt judecate, după criteriile de astăzi, întâmplări petrecute cu destulă vreme în urmă. Sigur, o parte dintre ele erau lucruri reprobabile şi atunci ca şi acum. Însă sunt şi destule situaţii care trebuie privite mai nuanţat. În plus, ceea ce lasă în urma lor oameni ca Kevin Spacey sau Charlie Rose nu devin peste noapte lucruri mai puţin valoroase doar din cauza problemelor lor legate de hărţuirea sexuală. Dacă aplicăm mecanic astfel de standarde maximaliste şi extindem scara de timp ar trebui să eliminăm din istorie o mulţime de personalităţi majore (cum ar fi la noi Ştefan cel Mare sau Mihail Kogălniceanu).

Între timp campania cu pricina a terminat nu doar cariera lui Harvey Weinstein, ci şi pe aceea a lui Kevin Spacey (care, interesant, este homosexual). Este probabil motivul principal pentru care Netflix a sistat continuarea serialului de succes "House of Cards", iar într-un film încă nefinalizat sunt editate scenele cu Kevin Spacey pentru a-l elimina din cadre. La fel, un alt mare jurnalist american, Charlie Rose, autorul unor interviuri memorabile, a fost concediat imediat de către CBS în baza unor acuzaţii care erau departe de a fi dramatice. Iar la Londra, în Parlament, circulă o listă cu aproape 30 de deputaţi care ar fi avut un comportament "neadecvat" nu doar faţă de femei, ci şi faţă de bărbaţi. E vorba doar de acuzaţii, multe neconfirmate, multe la nivel de zvon, dar deja se avansează ideea unor demisii.

Suntem în plină "contra-revoluţie sexuală" scrie Douglas Murray în săptămânalul "The Spectator". "Dacă în anii '60 am asistat la o liberalizare a atitudinilor referitoare la sex, împinsă adesea la extrem, vedem acum o întoarcere a pendulului la cealaltă extremă, de la libertatea sexuală la teamă, exploatarea oricăror oportunităţi sexuale devenind astfel un adevărat câmp legal minat. Regulile sunt complet reformulate fără a avea nici o idee unde sunt graniţele acestei utopii sexuale şi dacă sexul va mai fi până la urmă permis."

Cercurile conservatoare americane, în special suporterii lui Trump, au salutat iniţial entuziast dezvăluirile privindu-l pe Weinstein şi alte vedete de la Hollywood taxând drept ipocrită atitudinea prevalent liberală, progresistă, dominantă acolo. De pildă, scrie cunoscutul istoric Niall Ferguson în The Times, un celebru actor de comedie american, Louis CK, un critic vocal al lui Trump (acuzat, de asemenea, de hărţuirea unor femei) a căzut între timp şi el victimă unor dezvăluiri similare, fiind practic eliminat din viaţa artistică.

Însă dincolo de disputele cu tentă politică, imposibil de evitat într-o atmosferă atât de tensionată, Niall Ferguson întrevede pericolul unor derapaje extreme chiar dacă în punctul iniţil a fost vorba de un demers îndreptăţit de descurajare, de pedepsire severă atunci când e cazul, a unor practici evident condamnabile. "Îngrijorarea mea este legată de faptul că astfel de revoluţii tind să meargă adesea mult prea departe. Mă întreb dacă nu riscăm să ajungem la un fel de «sharia seculară», care vede în toţi bărbaţii nişte potenţiali prădători sexuali. Vor deveni oare întâlnirile de lucru unu-la-unu dintre un bărbat şi o femeie o practică a trecutului? Şi ce urmează după asta? O segregare mai generală a sexelor? Islamiştii nu pot decât să salute astfel de evoluţii."

Publicitate și alte recomandări video