De la Bobu, la Bode

Fac parte dintr-o generaţie care a văzut spectacolul penibil oferit de „elitele” politice comuniste ce au condus ţara vreme de 45 de ani. În mare majoritate analfabeţi funcţionali, luaţi de la coarnele plugului sau de la strung şi cocoţaţi peste noapte în funcţii înalte, posesori de diplome universitare obţinute cu ordin de la Partid, propulsaţi uneori chiar în Academie sau în alte foruri ştiinţifice (nu e cazul să mai amintesc de ascensiunea fulgurantă a „savantei de renume mondial”), toate aceste personaje au banalizat impostura şi au aruncat în derizoriu meritocraţia şi respectul pentru munca intelectuală cinstită. La începutul anilor ’50, când era urgentă nevoie de cadre superioare cu „origine sănătoasă”, fenomenul a cunoscut derive halucinante. Existau acele aşa-numite „universităţi muncitoreşti” care, alături de alte improvizaţii instituţionale, scoteau pe bandă rulantă jurişti, profesori, ofiţeri de securitate etc. Ne amintim (sau măcar unii dintre noi îşi amintesc) de Emil Bobu, figură din anturajul Ceauşeştilor, renumit pentru slugărnicia şi pentru prostia sa, activist care a avut funcţii înalte în partid şi în stat. Ei bine, Bobu – strungar la Atelierele CFR din Iaşi – a făcut în 1949 „Şcoala juridică” (!) de un an după care a ajuns, fulgerător, procuror militar. Soţia lui, Maria Bobu, absolventă a patru clase, făcuse şi ea în acelaşi an (dar la Bucureşti) „Şcoala juridică” după care a devenit judecătoare şi apoi procuror pentru ca, la finele anilor ’80, să ocupe şi fotoliul de ministru al Justiţiei. Astfel de ascensiuni nu ar fi fost posibile fără complicitatea celorlalţi lideri de partid, ei înşişi – în majoritatea cazurilor – posesori ai unor titluri academice obţinute fraudulos. E drept însă că atunci nu exista moda doctoratelor, fapt care a transformat doctoratul Elenei Ceauşescu într-un eveniment singular, subiect de bancuri, într-atât de incongruentă era obţinerea titlului cu nulitatea intelectuală a postulantei.

Dacă odinioară găseam resurse să fac haz de necaz, astăzi – recunosc – încep să-mi pierd simţul umorului. În goana după mastere şi doctorate, politicienii au transformat munca ştiinţifică într-o parodie. Plagiatul e – cu excepţiile de rigoare – o boală naţională. Dar în multe cazuri nici nu e nevoie să mergi până la investigarea posibilului plagiat: e suficient să-l vezi pe respectivul opintindu-se să articuleze câteva fraze cât de cât coerente ca să-ţi dai seama că e incapabil să redacteze o lucrare. Bode e un Bobu (care a fost şi el ministru de Interne) perfecţionat: are tupeu, răspunde ţâfnos celor care îi pun la îndoială integritatea academică, scrie – ajutat de consilieri, desigur – mesaje acide pe reţelele de socializare. E reprezentativ pentru noua clasă politică: agresivă, dar acomodantă „când o cer interesele partidului”, populată de semidocţi cu pretenţii, unii autori de cărţi care nu există sau de lucrări pe care le-au primit… moştenire de la alţii, precum Sorin Cîmpeanu, un caz exemplar de arivism. Vorbărie goală, inconsistenţă, impostură, lipsă de coloană vertebrală: acesta este portretul robot al politicianului român. Aceşti politicieni se află acum la putere în România. Şansa noastră se numeşte Uniunea Europeană, altfel ne-am duce cu toţii de râpă.

Şi totuşi… Graţie televiziunilor şi presei trăim şi momente de un haz imens. Un astfel de moment s-a consumat acum câteva zile, la România TV, într-o emisiune animată de inenarabilul Ciutacu. El şi mai mulţi invitaţi, printre care generalul (r.) Corneliu Dobriţoiu şi Cătălin Harnagea, au comentat cu maximă seriozitate imagini de pe un joc video, pe care le-au prezentat ca fiind… secvenţe din războiul din Ucraina. Nu era o premieră: acelaşi lucru s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă la Antena3. N-am văzut emisiunea de la Antenă, am văzut însă înregistrarea momentelor de la Ciutacu şi vă asigur că ele sunt la fel de comice precum o comedie cu Stan şi Bran. Generalul Dobriţoiu juca rolul specialistului militar de înaltă competenţă şi analiza imaginile în amănunt, cu risipă de detalii tehnice. Dobriţoiu, invitat permanent pe la televiziuni, a rămas în istoria recentă printr-o faptă de arme memorabilă: a cumpărat, mult sub preţul pieţei, un apartament de serviciu (afacerea „Case pentru generali”), ispravă pentru care a primit un an de detenţie cu suspendare. Celălalt combatant, Cătălin Harnagea, e şi el o prezenţă permanentă în studiouri, unde tace îndelung, filosofic, pentru ca apoi să emită judecăţi definitive. Şi el a comentat cu aplomb jocul video, arătând ce arme noi şi sofisticate au acum ucrainenii. Acest personaj, de o precaritate intelectuală flagrantă, a fost şeful Serviciului de Informaţii Externe!

O evoluţie există totuşi: pe Bobu nu-l vedeam vorbind la televizor, el doar citea de pe foi la congresele şi conferinţele partidului. Astăzi, alde Bode, Dobriţoiu sau Harnagea (dar lista e lungă) s-au emancipat, vorbesc liber, bucurându-ne cu înţelepciunea lor în direct şi la ore de vârf. O fac cu atâta zel încât singura reacţie sănătoasă este să stingi televizorul.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video