Delir TV

Am scris în mai multe rânduri despre rolul toxic pe care îl joacă nişte televiziuni ce pretind a fi „de ştiri” şi nu o dată unii cititori, dându-mi dreptate, adăugau că nu e cazul să ne îngrijorăm prea tare, întrucât „cine se mai uită astăzi la televizor”, sau „tinerii nu se uită niciodată la televizor” şi oricum nu-i interesează ştirile şi talk-show-rile etc. Obiecţiile sunt, în parte, justificate. În parte doar, pentru că există încă un public numeros care soarbe programele de pe Antena 3 şi RTV, ca să nu mai spun că celelalte televiziuni cu acelaşi profil nu excelează nici ele prin profesionalism şi corectitudine. Mi s-a mai spus, de asemenea, că în ciuda unor campanii de presă violente, deşănţate, Ponta a pierdut alegerile, USR a avut un scor foarte bun la europarlamentare etc. Şi acest lucru e adevărat, numai că asaltul mediatic a continuat la fel de intens (sau poate şi mai intens) încât ceea ce s-a câştigat într-o etapă s-a pierdut curând după aceea.

Să nu se creadă că, din irepresibile plăceri masochiste, mă uit constant la cele două posturi amintite mai sus. Nici vorbă. Îmi place însă să fac un „tur” cu telecomanda şi să prind bucăţi din diatribele lui Gâdea, din panseurile invitaţilor lui Ciutacu, din expozeurile debitate cu o solemnitate ridicolă de „analistul” Radu Tudor. Sunt şi la Realitatea nişte moderatoare de tot hazul, care fac ce fac şi „moderează” în aşa fel încât telespectatorului i se servesc aberaţii cu pretenţii de adevăruri incontestabile. Aceste mici „excursii” pe la diferite televiziuni îmi confirmă (dacă mai era nevoie) convingerea că, departe de a dori să informeze publicul, ele fac pură propagandă şi servesc, în continuare, acelaşi stăpân.

E un moment tulbure în viaţa politică românească: PNL a dat, sub oblăduirea lui Iohannis, mâna cu PSD, USR e în criză, un partid extremist, AUR, e în plină ofensivă şi recurge la manifestări violente etc. Toate astea pe fondul unei situaţii economice grave, care conduce la scumpiri în serie. Ce fac televiziunile de partid (sau, mă rog, televiziunile USL)? Simplu: dau vina pe USR, care a fost la guvernare şi a luat numai decizii eronate (în paranteză fie spus, cât a funcţionat alianţa USR-PNL, tot USR era ţap ispăşitor). Ni se sugerează, insidios, că de la pesedişti ne poate veni salvarea: „O nouă lovitură pentru românii falimentaţi de scumpiri; ce se întâmplă cu preţurile la alimente – liderul PSD face anunţul”, titra dăunezi, România TV; îi ţinea hangul Realitatea: „Ciolacu: Pensiile şi salariile vor trebui mărite la vară”. Situaţia internaţională este un minunat prilej de a crea panică şi confuzie. Cine citeşte acest titlu de la B1TV: „Război! Refugiaţii români şi criza economică!” îşi poate imagina că războiul a început, că mii de refugiaţi fug din faţa ruşilor şi că astfel nu va mai avea nimeni ce mânca, nici refugiaţii, nici cei (încă) neocupaţi. Astfel de „artificii” jurnalistice sunt produsul unor minţi iresponsabile, tâmpizate de obsesia – indusă de către şefi – creşterii audienţei.

Noua formulă de guvernare a obligat aceste televiziuni să modifice direcţia tirului şi să revizuiască imaginea unor politicieni. Marele beneficiar este aici Iohannis, prezentat drept un lider lucid, ferm, vertical. Abundă, prin urmare, titlurile de genul: „Iohannis a decis”, „Iohannis anunţă”, „Iohannis l-a demis pe”, „Iohannis l-a numit pe” etc. E modul (mă rog, una dintre modalităţile) prin care PSD îşi exprimă recunoştinţa că a fost readus la guvernare. De un tratament preferenţial se bucură şi premierul Ciucă. S-a putut observa că problema plagiatului a fost dacă nu ignorată cu totul, atunci minimalizată, iar de la dezvăluirea făcută de Emilia Şercan subiectul e trecut sub tăcere. Lui Ciucă, în schimb, i se iau interviuri la Antena3, se pune accent pe experienţa lui de militar, subînţelegând că ea este binevenită acum, în această perioadă de încordare internaţională.

O promovare poate şi mai ticăloasă este aceea de care beneficiază AUR şi liderul ei, George Simion. Simplul fapt că sunt difuzate insistent manifestările paranoice ale acestui individ este scandalos. Mai mult, Simion intervine mai tot timpul, la RTV şi la Antena 3, dându-şi cu părerea pe cele mai variate subiecte. Strategia lui e transparentă: cu cât este mai mediatizat, cu atât se plânge că presa îl marginalizează şi că mesajul său nu poate ajunge la români. La urma urmei, el aplică modelul rusesc: Rusia trimite masiv trupe la graniţa occidentală, ocupă teritorii din Ucraina şi Moldova, dar se plânge că e victima politicii expansioniste a SUA şi a NATO. Sunt mulţi, în Rusia, cei care cred acest discurs; sunt mulţi, în România, cei care văd în Simion un martir al luptei pentru libertate şi o ţintă a „dictaturii”.

Nu întâmplător am propus acest paralelism care, sigur, poate părea forţat. Elemente comune există totuşi: minciuna instituţionalizată, demagogia, isteria naţionalistă. Şi o presă care manipulează şi răspândeşte, potenţându-le, neadevărurile.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor