Dosarele X, la Miroslava: O grădiniţă modernizată prin PNDL, lăsată fără terenul de dedesubt

Magistraţii ieşeni au reuşit să pună o comună într-o situaţie aproape imposibilă. Terenul aferent grădiniţei din Miroslava este disputat între lichidatorul fostei Întreprinderi Agricole de Stat şi primărie. Curtea de Apel a decis în favoarea lichidatorului, anulând totodată autorizaţia de construire aferentă proiectului de modernizare a grădiniţei şi a creşei, situată la distanţă de terenul disputat.

Primăria rămâne cu grădiniţa modernizată, dar fără terenul de sub ea. Deşi nu are nicio legătură fizică cu grădiniţa, creşa legal nu mai există. „Nu reuşim să înţelegem sentinţa şi nici logica ei. Poate că judecătorii nu au citit actele aflate la dosar. Căutăm în continuare soluţii juridice, pentru că cea adoptată de Curtea de Apel nu are sens”, spune primarul Dan Niţă.

Grădiniţa din Miroslava a fost construită înainte de 1989, din fondurile fostei IAS din comună. După 1990, proprietatea de stat în agricultură a fost desfiinţată treptat. Terenurile deţinute de fostele IAS-uri au fost retrocedate foştilor proprietari în baza legilor fondului funciar apărute între 1991 şi 2005. Prin legea învăţământului din 1995 se stabilise ca baza materială aferentă procesului de instruire şi educaţie realizată din fondurile fostelor IAS să fie predată Ministerului Educaţiei Naţionale. Grădiniţa a fost preluată în februarie 2000 de Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar în septembrie a fost predată primăriei comunei Miroslava. Fosta IAS Miroslava au mai funcţionat o vreme, ca societate pe acţiuni, sub numele de SC Agricola SA. În cele din urmă, a intrat în faliment şi apoi în lichidare, moment în care s-a pus problema identificării detaliate a patrimoniului acesteia. Iar de aici au început problemele.

În 2018, Consiliul Local Miroslava inclusese grădiniţa şi terenul de 4.476 mp aferent acesteia în domeniul public al comunei ca etapă premergătoare derulării unui proiect de modernizare. Un an mai târziu a fost emisă autorizaţia de construire necesară modernizării şi extinderii grădiniţei, ca şi edificării unei creşe. Aceasta din urmă avea să fie construită pe un alt amplasament, dar se preferase o singură autorizaţie pentru a se putea include ambele lucrări în acelaşi proiect finanţat prin PNDL.

În luna martie a acestui an, lucrarea a fost finalizată. În paralel, lichidatorul fostei IAS, Master Consulting IPURL ajunsese la concluzia că terenul din jurul grădiniţei trebuie să-i revină. În 2002, Agricola Miroslava SA obţinuse de la Ministerul Agriculturii un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute în acel moment, în inventar fiind trecută şi parcela aferentă grădiniţei. De aici, procesul dintre lichidator şi primărie, început în decembrie anul trecut.

Prin acţiunea sa, Master Consulting IPURL a cerut anularea autorizaţiei de construire din 2019, anularea hotărârilor CL Miroslava prin care terenul fusese inclus în domeniul public al comunei şi radierea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate al comunei asupra terenului. În faţa judecătorilor, bătălia s-a purtat practic în jurul definiţiei termenului de „imobil”. Magistraţii Tribunalului au considerat că protocolul încheiat între IŞJ şi primărie în anul 2000 se referea la întreg ansamblul.

„Instanţa reţine că termenul de «imobil» folosit în protocolul din 22.02.2000 reprezintă atât construcţia în care îşi desfăşoară activitatea grădiniţa, cât şi terenul aferent acestei construcţii”, au spus judecătorii, care au decis respingerea acţiunii. Dacă lichidatorul considera că inventarul aprobat de Ministerul Agriculturii îi asigura dreptul de proprietate asupra terenului, putea încerca o acţiune în revendicare. Victoria comunei în faţa Tribunalului a fost însă de scurtă durată.

Cu aceleaşi acte în faţă, raţionamentul magistraţilor instanţei de recurs, respectiv Curtea de Apel, a fost diferit. Legea 84/1995 a învăţământului stabilea ca fiind „baza materială a învăţământului” realizată de fostele IAS bibliotecile, editurile, tipografiile, staţiunile didactice şi de cercetare, bazele de odihnă şi tratament, taberele şcolare, locuinţele şi altele asemnea.

„Din coroborarea semnificaţiei verbului «realizată» cu enumerarea de la alineatul 2 al articolului citat se deduce că, pentru situaţia grădiniţelor, bunurile supuse transferului sunt doar clădirile aferente procesului de învăţământ”, au considerat judecătorii. Cum primăria nu obţinuse încă o hotărâre de guvern care să-i ateste domeniul public, cu includerea şi a celor 4.476 mp aferenţi grădiniţei, ultimul act de proprietate valabil era certificatul emis de Ministerul Agriculturii. Decizia Curţii de Apel a fost de admitere a recursului declarat de lichidator, iar prin aceasta, de anulare a autorizaţiei de construire şi a înscrierii dreptului de proprietate al comunei asupra terenului. Totuşi, hotărârea nu a fost luată în unanimitate, unul dintre cei trei magistraţi membri ai completului de judecată apreciind că recursul ar fi trebuit respins. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel este definitivă. Singura cale de acţiune a Primăriei Miroslava a rămas promovarea unei căi extraordinare de atac precum revizuirea sau contestaţia în anulare.