Drumul de la vânzătoare de mall la actriţă. Povestea unei absolvente de Teatru de la Iaşi. Cum răzbaţi în lumea artelor?

Pentru a-şi îndeplini visul din copilărie, acela de a juca pe scenă, dar şi pentru a reuşi să se întreţină, artista a fost nevoită să se angajeze într-un domeniu complet diferit de cel studiat.

„Sunt actriţă, visătoare şi iubitoare de animale. Am iubit dintotdeauna scena şi lumina reflectoarelor; cu o experienţă de peste 8 ani în lumea coregrafiei m-am hotărât la începutul clasei a IX-a să trec la o etapă după care am tot tânjit în acest timp. Teatrul. În anii de liceu m-am convins că era ceea ce îmi doream eu, prin prisma faptului că am învăţat la Liceul de Artă «Hariclea Darclee» din Brăila, chiar la secţia de Arta Actorului. Ulterior, am fost îndrumată, de către profesorul coordonator Gigi Antonescu, să merg mai departe către facultatea de Teatru din Iaşi. În 2014 am venit în Iaşi, un oraş pe care l-am iubit din prima clipă. Trei ani mai târziu am fost absolventă a specializării «Actorie/ păpuşi/ marionete», cea mai frumoasă perioadă unde am putut să mă bucur de tot ceea ce a însemnat studenţia. Am creat, am visat, m-am jucat şi cel mai important lucru e că am învăţat. După această experienţă minunată am decis că ar fi bine să continui cu studiile şi am urmat cei doi an de master cu specializarea «Artele spectacolului». Pentru a reuşi să mă întreţin în această perioadă a trebuit să mă angajez într-un alt domeniu, în vânzări”, a declarat actriţa.

Munca dintr-un magazin de haine a motivat-o

Doi ani, Mariana a lucrat ca vânzătoare într-un magazin de haine din mall, timp în care, aşa cum suţine chiar ea, a sperat mereu că va activa în locul pe care îl iubeşte cel mai mult, teatrul. „Datorită colegilor de la magazin (care ulterior au devenit prieteni) m-am integrat şi m-am bucurat de acei doi ani. Este foarte greu să te angajezi ca actor. Sunt mulţi absolvenţi care termină şi prea puţine locuri.

Întrebarea care mă urmărea mereu era:«Ce voi face după ce termin şi masterul?» chiar a ajuns să îmi dea bătăi de cap. În tot acest timp, am sperat că mă voi întoarce acolo unde sunt cea mai fericită: pe scenă.

Cred că «reţeta succesului» ar fi perseverenţa şi încrederea că o să reuşeşti într-o zi. Să fii mereu pregătit, pentru că nu se ştie când se iveşte o ocazie.

La mine, trebuie să recunosc, a fost şi un dram de noroc, s-a dat casting după ce am terminat cei doi ani de master. Pentru acest casting, adică pentru postul de actor la Ateneul Naţional din Iaşi, m-am pregătit în toţi anii de facultate”, a menţionat aceasta.

Este implicată în mai multe proiecte mari

Din 2016 Mariana este membră şi a trupei de teatru pentru copii “Marionnette Show”, unde şi-a dat frâu liber creativităţii, iar din 2020 este în echipa de actori a Ateneului Naţional din Iaşi.

„Am reuşit să construiesc multe personaje. De-a lungul timpului, am avut onoarea de a juca alături de marea actriţă, doamna Maia Morgenstern, în spectacolul , «Baltagul» regizat de Toma Hogea. A fost o bucurie să o admir pe doamna Maia atât la repetiţii, cât şi în timpul spectacolului. Este mereu atentă şi foarte prietenoasă. Am avut multe lucruri de învăţat şi de la domnul Marius Bodochi, alături de care am jucat în «Zorba grecul» regizat de Antonella Cornici, iar alături de domnul Vlad Rădescu am jucat în spectacolul , «Ivan Turbincă» în regia lui Ion Sapdaru. Desigur, în toţi aceşti ani am lucrat la multe spectacole dragi mie, atât pentru copii cât şi pentru adulţi, pe care le puteţi vedea la Ateneul Naţional din Iaşi. Ultimul spectacol la care am avut premiera a fost chiar pe 9 noiembrie unde cu bucurie am jucat alături Paul Ipate în «Îmblânzirea Scorpiei…?!», regia fiind a lui Răzvan Oprea.

Vă invit la următoarea premieră de pe 6 decembrie, «Cu vaporul printre stele», text: Matei Vişniec, unde regizor este chiar domnul profesor care mi-a călăuzit cei trei ani de facultate, domnul Aurelian Bălăiţă. Dacă poţi să visezi la ceva, o poţi şi realiza. Pe viitor îmi doresc să mă bucur de moment, pentru ca fac parte dintr-o echipa tânără, minunată, care mă ajută să evoluez, dar în aceeaşi măsură mi-aş dori să exploatez şi această zonă a filmului”, a susţinut Mariana.

În domenii precum teatrul şi cinematografia, în România statisticile sunt aproape inexistente. Universităţile, Ministerul Educaţiei sau cel al Muncii nu au o bază de date care să scoată la iveală câţi dintre absolvenţii şcolilor de profil ajung să se angajeze în domeniu şi câţi sunt nevoiţi să se reprofileze din cauza lipsei locurilor de muncă. Cu alte cuvinte, facultăţile sunt, într-o oarecare măsură, deconectate de piaţa muncii.