După ce a fost achitat, un fost șef al unei instituții ieșene încearcă să obțină daune morale de la stat

Șef al serviciului Verificare Tehnică din cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (CRPDRP), Gheorghe Pădure a fost trimis în judecată de DNA în 2014, făcând parte dintr-un lot de 22 de inculpați, acuzați de folosirea de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, care avuseseră ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comisiei Europene. Pădure fusese acuzat de complicitate la această faptă, fiind implicat prin funcția pe care o ocupa în derularea unor proiecte de modernizare a infrastructurii în comunele Moldovița din județul Suceava și Mogoșești Iași. În 2017, Tribunalul l-a achitat pe Pădure și alți doi inculpați, iar sentința a fost confirmată anul următor de Curtea de Apel.

Cu doar o zi înainte de termenul până la care putea înainta vreo acțiune, Pădure s-a adresat în iunie 2021 Judecătoriei, cerând ca statul să-l despăgubească pentru anii de anchetă și proces la capătul cărora fusese declarat nevinovat. Ca suspect și, ulterior, inculpat, fusese obligat la cheltuieli pentru apărare, pe care nu le-ar fi făcut în alte condiții. Chiar dacă procesul se terminase cu bine, el rămânea o „pată” pe onoarea sa. În plus, în momentul începerii acțiunii penale împotriva sa, a fost suspendat din funcție, rămânând astfel fără sursa de venit reprezentată de salariu. Pentru a-și întreține familia, fusese nevoit să recurgă la împrumuturi bancare, iar ratele le achita muncind cu ziua. Din șef de serviciu la CRPDRP, ajunsese să presteze munci necalificate, săpând grădini, ajutând la construirea unor case, garduri sau la cosit iarba. Nu era, din punctul său de vedere o situație înjositoare, dar „aparte și ieșită din comun”, în raport cu pregătirea sa profesională. Pădure a cerut 10.000 de euro, ca daune morale.

De cealaltă parte, reprezentanții Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) au apreciat că statul român nu putea fi tras la răspundere pentru că nu fusese parte în proces. Dispoziția de achitare a lui Pădure nu stabilea în sine vreo culpă a statului. Oricum, ulterior Pădure obținuse plata salariilor pe perioada suspendării din funcție, respectiv aproximativ 380.000 lei și fusese reintegrat pe postul ocupat anterior. În plus, Pădure nu fusese judecat doar pentru o singură faptă. Fusese absolvit de acuzele referitoare la obținerea de fonduri europene, dar fusese judecat și pentru fals în declarații. În 2014, declarase în mod fals că un apartament cu două camere pe care îl deținea nu se afla sub sechestru, putând fi astfel vândut. Pentru această faptă, în 2019 se stabilise în sarcina lui Pădure o pedeapsă de 4 luni de închisoare. Executarea pedepsei fusese amânată.

Existența acestei decizii judecătorești, deși fără legătură directă cu acuzațiile aduse în privința derulării proiectelor cu finanțare europeană, a reprezentat principalul argument adus de magistrații Judecătoriei pentru respingerea acțiunii lui Pădure. Acesta fusese achitat de acuzele de la care pornise dosarul DNA, dar nu și de a doua faptă trecută în rechizitoriu, declarația în fals referitoare la sechestru. „Singurul fapt ilicit indicat de reclamant constă în promovarea unei acţiuni penale care s-a dovedit, în final, nefondată. Or, în speţă, nu poate fi vorba despre o acţiune penală nefondată, din moment ce inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni, iar pentru una dintre acestea instanţa a pronunţat o soluţie definitivă de amânare a aplicării pedepsei, soluţie care, deşi diferită de cea de condamnare, confirmă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi comiterea acesteia de către inculpat”, au arătat judecătorii.

Aceștia au obligat DGRFP doar la plata a 5.300 de lei, cheltuieli de judecată efectuate de Pădure în dosarul DNA. Sentința pronunțată de Judecătorie a fost atacată de Pădure, dar și de către DGRFP. Cele două apeluri vor fi judecate de Tribunal, această instanță nestabilind încă primul termen al procesului.