După referendum

Prin urmare, cele două zile nu au fost suficiente pentru a avea în final un referendum valid, care să depăşească pragul de 30 de procente. Mass media internaţionale, în mare parte de stânga, ca şi oficialii de la Bruxelles, vor saluta, desigur, acest deznodământ pe care îl vor prezenta ca pe o victorie a „valorilor europene“ care lasă astfel loc în viitor pentru o modificare a definiţiei căsătoriei în codul civil, în sensul în care poate fi şi una între persoane de acelaşi sex, aşa după cum este cazul în multe state occidentale. Este de altfel de aşteptat ca pe acest val, subiectul să fie readus pe tapet de o comunitate LGBT energizată de eşecul referendumului.

Este o lovitură pentru BOR. Pentru care subiectul în discuţie, felul în care este definită familia, este extrem de important. Indiferent de cauzele care au dus la eşec, multe independente de voinţa sa, rezultatul final pune serios sub semnul întrebării influenţa reală a Bisericii în societate. Şi este, desigur, o lovitură şi pentru PSD. Cât de severă, şi cu ce consecinţe, e greu de spus. Dacă judecăm pe termen mediu, din perspectiva viitorului an electoral, nu e însă foarte clar cine câştigă şi cine pierde. Cifrele pot fi înşelătoare. Să ne amintim că la fostele alegeri europarlamentare, din 2014, când toate forţele politice au militat pentru participarea la vot, abia dacă s-a ajuns la 32,4 de procente (mai puţin de 6 milioane de alegători). Un număr mare dintre români pur şi simplu nu votează. Şi este de aşteptat ca ponderea acestora să crească nu să scadă în viitor. Cu câţiva ani în urmă, într-o fostă comună devenită între timp oraş, primarul a organizat, la cererea locuitorilor, un referendum pentru a reveni la statutul anterior ceea ce le-ar fi permis să aibă impozite mai mici. În mod paradoxal însă sătenii cu pricina nu s-au prezentat la vot în număr suficient pentru ceva care era evident în favoarea lor. Pe de altă parte, chiar dacă PSD a sprijinit referendumul e greu de crezut că activiştii săi din teren au fost la fel de motivaţi ca atunci când e vorba de alegeri locale sau generale, cu mize personale mult mai evidente pentru ei.

Oricum, dacă luăm ca referinţă rezultatele de la ultimele alegeri europarlamentare, pragul maxim de tracţiune pesedistă nu putea fi mare de 13-14 procente (PSD a obţinut atunci 37 de procente, în jur de 2 milioane de voturi). În final a avut câştig de cauză o combinaţie între dezinteresul generalizat şi ostilitatea faţă de PSD a unui segment cu opţiuni politice diverse care a dorit să facă din boicot un referendum împotriva partidului condus de Liviu Dragnea ignorând complet subiectul înscris pe buletinele de vot.

Din acest ultim punct de vedere este clar că încercarea PSD de a marca un câştig simbolic printr-o strânsă asociere cu referendumul a avut exact rezultatele contrare. O aritmetică simplă, de tipul celei de mai sus, ar fi trebuit însă să-i indice din start lui Liviu Dragnea şi colegilor săi cât de riscantă este o astfel de abordare care se baza pe prezumţia că românii care vor răspunde la o previzibilă cerere de boicot vor putea fi înlocuiţi de unii din bazinul celor care de regulă nu vin la acest tip de scrutin. Nu a fost deloc aşa, de unde şi nemulţumirea iniţiatorilor referendumului, de la Coaliţia pentru Familie, faţă de „toţi cei care au afirmat în mod fals, într-o campanie de dezinformare fără precedent de la Revoluţia din 1989, că acest Referendum este al Partidului Social Democrat şi al liderului său, Liviu Dragnea“.

E drept, PSD poate spune în apărarea sa că alte partide nu au dorit să ofere sprijin în Parlament pentru organizarea referendumului. Ceea ce este tehnic corect şi ridică multe semne de întrebare şi faţă de comportamentul duplicitar al majorităţii celorlalţi actori politici, precum ALDE, care este la putere, sau PNL care este în opoziţie. Care, spre deosebire, de pildă, de politicienii din Ungaria sau Polonia, vorbesc într-un fel în ţară şi în cu totul alt fel la Bruxelles unde se aliniază cuminţi la puncte de vedere dintre cele mai radicale de pe agenda progresistă europeană, inclusiv la vot în Parlamentul European. Ce vor face atunci când se vor intensifica presiunile şi din interior şi din exterior pentru a schimba definiţia familiei în Codul Civil? Iată o bună întrebare.

Realitatea este că încrâncenarea, faliile din societate, faptul că practic totul este privit în cheie politică, au obturat aproape complet mesajul iniţiatorilor referendumului. Şi, mai important, a obturat complet o miză fundamentală pe care mulţi nu au înţeles-o atunci când s-au poziţionat faţă de referendum. Aceea a competiţiei între două viziuni, două modele de societate, radical diferite. În plan ideologic, avem în acest moment în societate pe lângă o masă amorfă, indiferentă, şi două tabere opuse în coliziune: una care sub stindardul „valorilor europene“, un concept suficient de vag în care alături de chestiuni evidente precum libertatea presei sau egalitatea în faţa legii, sunt promovate şi altele contestabile (definiţia familiei este un astfel de exemplu), vrea să promoveze agenda liberală progresistă şi una conservatoare.

Ultima tabără crede că, pe fondul unor intenţii iniţiale lăudabile, s-a ajuns în Occident la derapaje majore care fac ca, mai ales în mediile intelectuale, în cele academice, în mass media dar şi în cele de afaceri orice deviere de la „linia corectă“ (statuată de grupări progresiste radicale extrem de active) în cazul unor poziţii exprimate în public să te coste cariera profesională. Rişti să fii suspendat sau dat afară, un caz recent fiind cel al un fizician italian de la CERN. Această atmosferă sufocantă a avut un impact important în agregarea sprijinului electoral pentru Donald Trump sau în favoarea unor partide populiste de dreapta din Europa.

În România, ciocnirea între aceste două viziuni fundamental diferite despre societate, despre valori, nu este încă percepută ca atare. Dar, inevitabil, se va ajunge aici în viitor, pe fondul unor presiuni din interior şi din exterior, chiar dacă mulţi tind să considere chiar întreaga discuţie pe această temă un moft, spunând că avem alte probleme şi alte priorităţi.