După şedinţa CExN al PSD

După ce joia trecută, d-na Dăncilă i-a aruncat acestuia la coş proiectul de rectificare bugetară, cu câteva ore înainte de CExN, în şedinţa de guvern d-lui Teodorovici i-au fost, cel puţin pentru moment, amânate toate proiectele de ordonanţe de pe urma cărora bugetul României ar mai fi câştigat vreo câţiva firfirei. Adică taxa pe zahăr, creşterea accizelor la tutun, impozitarea pensiilor speciale. Tema relaţiei, pare-se din ce în ce mai tensionate dintre numărul 1 şi numărul 2 din PSD, în condiţiile în care dl. Teodorovici pare să nu fi renunţat cu totul la ambiţiile lui de prezidenţiabil va trebui, fără îndoială, urmărită cu maximă atenţie în zilele şi săptămânile următoare. Nu e exclus să avem surprize.

 

Numai că nu raporturile dintre cei aflaţi la ora actuală la conducerea la vârf a PSD au reprezentat cea mai importantă temă dezbătută în cadrul CExN. Ci aceea a viitorului coaliţiei guvernamentale, a alianţei cu ALDE şi a intrării la guvernare a Partidului Pro România a d-lui Victor Ponta. În privinţa respectivei intrări lucrurile mi se par cum nu se poate mai clare. Cu sau fără precizările d-lui Mihai Tudose care s-a grăbit să ne informeze cât de inocent e noul său partid printr-o postare pe pagina lui de pe o reţea socială.

 

Oricât de multe glume s-au făcut pe tema IQ-ului doamnei Dăncilă, nu am nici cea mai mică îndoială că ea ar accepta vreodată să se alieze cu dl. Ponta. Şi nu e vorba doar despre jignirile şi a ofensele în cascadă pe care fostul premier i le-a adus actualului şef al guvernului. Mai mult ca sigur că d-na Dăncilă ştie că dl. Ponta de abia aşteaptă să pună iarăşi mâna pe PSD. Pretinsa lui prietenie cu dl. Tăriceanu (cum s-o împăca cu această amiciţie un alt fruntaş al Pro România, dl. Daniel Constantin?) este una strict circumstanţială. Nimic sincer în asta. Firesc ca d-na Dăncilă să se arate mai mult decât prudentă. Nu o fi ea din cale afară de deşteaptă, dar simţ de conservare a dovedit că are.

 

Ceva mai complicate par să fie raporturile cu ALDE. Pentru moment, d-na Dăncilă nu a cedat defel. Tonul din conferinţa de presă de ieri a fost cum nu se poate mai categoric. Nici vorbă despre restructurarea guvernului, nimic despre un nou program de guvernare, tăcere în privinţa ultimatului dat de dl. Tăriceanu, ultimatum care ar urma să expire la data de 20 august. Cât despre renunţarea la candidatura la prezidenţiale în favoarea preşedintelui minusculului partid, nici vorbă. Nu încape cedare.

 

De unde fermitatea d-nei Dăncilă? Să aibă ea oare indicii că dl. Tăriceanu a vrut doar să testeze cât de permeabilă la şantaj e d-na prim-ministru? Să se bazeze cumva pe faptul că şi în cazul în care ALDE va abandona guvernarea, ea va rămâne la putere fiindcă nimeni din Opoziţie nu vrea să preia puterea? Speră cumva doamna Dăncilă că dl. Tăriceanu va redeveni realist şi se va gândi la propria soartă? La ceea ce se va întâmpla cu el pe termen scurt. Deşi, doar plecarea de la guvernare îi va da ALDE minime şanse de a avea câţiva aleşi locali şi să pătrundă în viitorul Parlament. Pentru moment, ALDE se arată un partid muribund. Pe perfuzii. Pronostic rezervat aş spune împrumutând stereotipia buletinului medical.

Oricum, povestea are o continuare anunţată pe 20 august. Deşi cred că o decizie adevărată se va lua doar în preajma zilei de 2 septembrie. Când Parlamentul se va întoarce la muncă.