Educaţia sexuală – fondul problemei

Au fost numeroase dezbateri pe această temă. Oricând e abordat acest subiect, în orice mediu, stârneşte la fel de multe controverse ca şi dilema vaccinării contra Covid-19, iar asta se datorează în principal faptului că oamenii nu sunt informaţi, nu văd problema obiectiv şi se lasă mereu influenţaţi de păreri din surse fără fundament real sau ştiinţific.

Subiectul a plecat de la două situaţii clasice româneşti: 1. Că trebuie neapărat să facem ceea ce fac idolii noştri din vest, fără să trecem deloc ideea prin propriile minţi şi s-o analizăm în teren; 2. Că avem una dintre cele mai ridicate procentaje de copii deveniţi părinţi din Europa.

Oficial am înţeles că una din patru mame din UE care nu a împlinit vârsta majoratului e din România, că vârsta medie a unei mame minore în România a ajuns la 15,4 ani şi că aceasta e în scădere cu circa doi ani faţă de 2018. Cele mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică arată că un copil din zece care se naşte la noi în ţară este adus pe lume de o mamă minoră. Datele ultimului barometru Eurostat arată că 23% dintre mamele minore din UE trăiesc în România, unde peste 8.600 de tinere fete au devenit mame înaintea majoratului, iar 725 dintre ele au copil la vârste mai mici de 15 ani.

Prin urmare parlamentarii noştri harnici s-au pus pe treabă, ca să nu rămânem de căruţă, şi au modificat Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului adăugând la Art. 46, alineatul i): „Derularea sistematică în unităţile şcolare, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sanitară, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”.

A urmat ca preşedintele nostru sas să intre în scenă şi să ceară scoaterea acordului părinţilor din lege pe motiv că aceştia ar pune frână reformelor măreţe şi înlocuirea termenului educaţie sanitară, care era prea general, cu educaţie sexuală, ca să ştie oamenii clar despre ce e vorba, şi să înţeleagă şi alţii aluzia. Dorinţele lui au fost însă respinse de Parlament, alt motiv de certuri şi scandal.

Să analizăm aşadar controversa pe puncte şi în mod logic, că doar cu nervi, ambiţii şi scandal nu facem nimic.

De ce este în sine o problemă faptul că oamenii devin părinţi la 15 ani sau chiar mai devreme? Răspunsurile ar fi multiple, dar ne rezumăm la: pentru că nu sunt pregătiţi fizic, mental şi material.

Sunt foarte mulţi care susţin că un om de 15 ani nu e pregătit fizic pentru a avea copii, ceea ce e fals. Aici avem susţinerea faptică a ştiinţei: „Vârsta medie a primului ciclu menstrual la fete (n.a. în SUA) este la aproximativ 12.5 ani. (…) Circa 80% din cicluri ale fetelor de această vârstă sunt anovulatorii (ovulaţia nu are propriu-zis loc) în primul an, 50% în al treilea şi 10% în al şaselea an” (Apter, D. „Serum steroids and pituitary hormones în female puberty: a partly longitudinal study”. Clinical Endocrinology, Februarie 1980).

La băieţi situaţia este identică, respectând, evident termenii şi specificul fiecărui gen. Aşadar din punct de vedere fizic şi biologic un om este capabil să aibă moştenitori sănătoşi începând cu 13 ani. |sta e adevărul crud pe care nu putem să îl ignorăm.

Rămâne lipsa pregătirii mentale şi materiale, iar aici chiar nu există niciun argument contra. Dacă în secolele şi mileniile trecute copiii se făceau în cel mai natural şi firesc mod, poate chiar obligatoriu, începând de la 13 ani, astăzi situaţia este totalmente diferită. La 15 ani nimeni nu e pregătit pentru a deveni părinte, poate nici măcar la 18 sau 21, ce să mai zic de 13 ani când încă se uită la desene animate cu Peppa Pig. Este evident că cineva care se trezeşte mamă sau tată la o vârstă aşa fragedă se simte ca după un accident groaznic de tren în care este smuls brusc dintr-un timp şi pus în altul cu totul diferit. Asta e, ne maturizăm din ce în ce mai greu, ne place să copilărim. Viitorul va fi plin de copii şi cu foarte puţini adulţi.

Concluzia multora dintre specialiştii lui Peşte este că lipsa educaţiei sexuale şi sărăcia sunt factorii care alimentează fenomenul mamelor minore, ceea ce este o altă problemă falsă. Educaţia sexuală, oricât de bine va fi pusă la punct, nu va împiedica vreodată pe o fată şi un băiat de 14-15 ani să se acupleze fără grijă, mânaţi doar de instinct. Sunt extrem de mulţi adulţi cu experienţă de cuplu care uită de prezervativ, sau îl folosesc greşit, sau nu-l suportă, iar de pastile anticoncepţionale la copii nici nu poate fi vorba. La astea toate se adaugă resursa infinită şi explicită de inspiraţie şi educaţie nonguvernamentală de pe Internet, disponibilă pentru oricine, sărac sau bogat, oricând şi de orice vârstă. Cu tutoriale, poze şi o grămadă de link-uri…

Sărăcia e o altă problemă falsă. Fetele nu rămân însărcinate pentru că nu au ce pune în gură, pentru că dorm mai mulţi într-o cameră sau nu au bani de iphone. La şcoala unde am eu copiii, de exemplu, în mediu rural, 99% dintre copiii de clasa 0 (Zero) au telefoane mobile cu acces la Internet, iar cei care nu au, nu sunt săraci, ci au doar interdicţie de la părinţi…

Singura şi marea problemă este lipsa educaţiei în general! Iar asta este cauza principală a tuturor neajunsurilor şi aberaţiilor din ţara asta. Românii care o duc rău sunt astfel pentru că nu au o educaţie elementară, la fel şi părinţii minori. Terminaţi cu legile stupide şi faceţi ca nivelul educaţiei în ansamblul lui din ţara asta să fie ridicat, altfel nu veţi realiza nimic bun, niciodată, cu toţi banii pe care îi veţi pompa în proiecte care mai de care mai ridicole.

Vă spun eu o altă problemă reală a zilelor noastre care nu mai ţine de educaţie: mamele la vârste prea înaintate. Dacă numărul de mame minore este în scădere, cel al femeilor peste 35 de ani care fac copii este în creştere vertiginoasă. Iar aici argumentele contra sunt exact invers: fizic şi biologic organismul lor este în decădere, mental şi material sunt bine. Asta dacă mai ai noroc să fii fertilă, că după 30 de ani „capacitatea de producţie” scade vertiginos, astfel încât la 45 de ani fertilitatea poate fi aproape zero. Bărbaţii se ţin mai mult timp tare, dar mor mai repede…

Nu mai vorbesc că odată cu înaintarea în vârstă, fertilizarea este asociată cu un risc mai mare de anomalii genetice, de exemplu anomalii cromozomiale,ca sindromul Down. Riscul apariţiei unei anomalii cromozomiale la o femeie de 20 ani este de 1/1600, în timp ce pentru una de 45 de ani este de 1/20.

Da, să scadă numărul de mame minore, dar şi al celor prea… majore. Iar dacă vreţi un rezultat din legea aia, faceţi cursuri practice, laboratoare chiar!…

Briscan Zara este scriitor şi publicist