Caută 
Era să piardă transplantul de rinichi pentru că a ratat două apeluri de la spital. Va merge la biserică să pună pomelnice
4 MIN
Trei persoane au primit o nouă şansă la viaţă după ce o persoană în vârstă de 67 de ani a murit la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi. Deşi femeia care s-a stins din viaţă avea o vârstă înaintată, medicii au constatat că organele erau în stare foarte bună, iar familia a fost de acord cu prelevarea. Astfel, cei doi rinichi au ajuns la doi pacienţi aflaţi în evidenţele Spitalului „Dr. C.I. Parhon” din Iaşi, în timp ce ficatul a fost transplantat la Spitalul de Urgenţe „Sf. Spiridon”.
„Este o donatoarea aflată în moarte cerebrală, de 67 de ani, care avea organe foarte bune. A fost prelevat ficatul şi apoi rinichii, organe ce au fost transplantate unor pacienţi cu vârste relativ similare. Pentru transplantul hepatic a fost vorba despre un pacient cu ciroză şi adenocarcinom. Restul organelor nu s-au putut preleva din considerente medicale; este al patrulea transplant hepatic la Iaşi în acest an”, a declarat dr. Raluca Neagu, coordonator al Centrului Regional de Transplant Iaşi.
În cazul transplanturilor renale, este vorba de doi pacienţi, 57 şi 50 de ani, care au declarat, după finalizarea cu succes a operaţiilor, că nu au crezut că vor primi un rinichi în momentul în care a sunat telefonul de la spital. Conf.dr. Ionuţ Nistor, medic primar nefrolog şi purtător de cuvânt al Spitalului „Dr. C.I. Parhon”, a explicat că intervenţiile chirurgicale au fost efectuate cu succes.
„În cursul zilei de ieri (n.red. duminică, 28 mai) au fost efectuate două intervenţii de transplant de la donator cadaveric. Au primit o nouă şansă la viaţă un pacient de 57 de ani din Suceava, aflat de trei ani în supraveghere, şi o doamnă de 50 de ani, din Botoşani, care face dializă din 2018. Sunt 19 intervenţii de transplant efectuate anul acesta. 12 din cele 19 sunt de la donatori cadaverici. Ne dorim să existe o activitate mai intensă pentru identificarea potenţialilor donator în spitalele din judeţele din regiunea Moldovei”, a precizat conf.dr. Ionuţ Nistor.
„Este o minune”
Radu Boca, de 57 de ani, este din comuna Dorna Arini, lângă Vatra Dornei, şi a descoperit încă de acum 30 de ani că are probleme cu rinichii, după unele probleme medicale şi un consult la Cluj.
„Am dus-o cum a fost până acum, aproape 30 de ani, chiar dacă n-am băut, n-am fumat, dar tot am avut probleme. Vreau să mulţumesc în primul rând familiei care mi-a donat rinichii, să le dea Dumnezeu multă sănătate şi bucurie, dar şi echipei din spital. Mi-am văzut toată viaţa normal, cu serviciul, dar ştiam că e posibil oricând să ajung pe dializă”, povesteşte bărbatul.
Acesta spune că s-a temut că va fi nevoit să renunţe la serviciu dacă va ajunge la dializă, pentru că trebuia să vină la Suceava de la Vatra Dornei, de trei ori pe săptămână, şi nu putea să continue şi la locul de muncă.
„Când m-au sunat de la spital să îmi spună, eram în curte, m-am uitat pe telefon şi aveam două apeluri pierdute când am zis – «stai să vezi că mă sună de la Iaşi». M-am bucurat mult. Prima dată, când ies din spital, mă duc la biserică să pun pomelnice pentru toţi oamenii care au fost alături de mine, şi pentru cei care mi-au dat rinichiul, că este e o minune”, a mai spus Radu Boca.
Leac pentru boala care a imobilizat-o
Daniela Urieşu, de 50 de ani, a primit un rinichi după zece ani în care s-a luptat cu o boală care a oprit-o de la muncă. Era în Italia când a fost diagnosticată, acum zece ani, la spital, iar abia când a venit la Iaşi a înţeles ce tratament trebuie să urmeze şi cum va evolua în timp. După cinci ani, rinichii au cedat şi a trecut pe dializă, moment în care a renunţat la tot.
„Nu mai poţi nimic, vii de la dializă obosit, drumul este lung, este foarte greu”, spune femeia, care locuieşte într-o comună din Botoşani şi făcea cel puţin două ore pe drum până la Iaşi de trei ori pe săptămână pentru dializă. Aceasta spune că i-a fost foarte greu să se obişnuiască cu ideea că este bolnavă, fiindcă toată viaţa a fost sănătoasă, „nu am făcut o injecţie, nu am fost la spital”, dar tot a fost ajunsă de boală.
„Este greu, pentru familie a fost şi mai greu. Copilul era în clasa a VIII-a când am aflat, avea şi examen, bărbatul a stat acasă, părinţii la fel. Mama m-a sunat astăzi, plângea de bucurie. Tatăl meu a murit cu gândul că voia să fac transplant, a fost dorinţa lui pe patul de moarte, spunea «de ce nu pot să-ţi dau eu?!». Şi sora mea a vrut să îmi doneze, dar a avut probleme de sănătate, iar sora mea cea mică are un singur rinichi. Nu-mi venea să cred că am făcut transplantul, după operaţie”, povesteşte doamna Daniela.
Aceasta a declarat că sâmbătă, când a primit apelul să vină să vadă dacă este compatibilă, era deja la dializă. Iar primul drum pe care o să-l facă când iese din spital va fi la biserică. „Este o minune şi simt că mă iubeşte Dumnezeu”.
