Chiar dacă România nu este încă pe lista Statelor Membre ale UE cu PNRR finalizat/aprobat, nu încape îndoială, acces la cele 29,2 mld. euro tot vom avea, fie şi dacă vom fi noi cei care vom obţine ultimii respectiva aprobare. Evident, cu cât am ”ataca” lucrurile mai rapid, cu atât ar fi mai recomandabil, pentru că regula (aflată în negociere) – vizând termene cât se poate de stricte impuse de Comisia Europeană – este ca 70% din granturi să fie angajate până la finele lui 2022, termenul limită pentru accesarea diferenţei de 30% din granturi fiind 31 decembrie 2023 (https://newsweek.ro/economie/estimare-expert-romania-va-cheltui-cel-mult-40-din-pnrr).

Amintim că toate preparativele europene în direcţia vizată, au în vedere pentru România 14,248 mld. euro sub formă de grant-uri (sume ce nu prespun rambursabilitate) şi cca. 14,935 mld. euro – împrumuturi, de care vom beneficia efectiv dacă plăţile pentru proiectele incluse în PNRR vor fi făcute până la finele anului 2026. Dacă anumite temeri veneau dinspre faptul binecunoscut că legislaţia naţională este una care favorizează derularea lentă a licitaţiilor/atribuirilor în materie de achiziţii publice, Executivul tocmai aici a intervenit recent cu unele modificări de cadru normativ. Mai precis, recurgând la calea OG (Ordonanţă de Guvern), şi-a propus ”simplificarea, reducerea termenelor de derulare a procesului de achiziţie publică precum şi accelerarea atribuirii contractelor de achiziţie publică”, pentru a evita ”consecinţa cea mai gravă (…), amânarea/întârzierea implementării unor proiecte de investiţii majore, cu impact social şi economic la nivel naţional sau local, inclusiv a celor finanţate din PNRR” (Nota de fundamentare a Ordonanţei nr. 3/2021 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul achiziţiilor publice, http://anap.gov.ro/web/wp-content/uploads/2021/07/Nota-fundamentare_OG.pdf).

Trebuie reconscut că Executivul a ţintit cât se poate de eficient spre zone normative care ani în şir au creat dificultăţi în atragerea fondurilor europene. De pildă, este de natură să şocheze faptul că ”reducerea duratei întregului proces de achiziţie publică, de la peste doi ani (durata medie actuală) până la şase luni, (apare – n.ns.) printr-o serie de măsuri cum ar fi: diminuarea perioadei maxime de prelungire a termenului de întocmire a raportului procedurii sau a raportului intermediar (spre exemplu în cazul licitaţiei deschise şi al licitaţiei restrânse, perioada de prelungire se reduce de la 80 la 30 de zile), reducerea la jumătate a termenului de publicare a deciziei de anulare a procedurii şi, respectiv, eliminarea posibilităţii de prelungire a termenului stabilit pentru depunerea documentelor în susţinerea DUAE, în cazul procedurii simplificate.” (http://anap.gov.ro/web/guvernul-romaniei-adopta-noi-masuri-pentru-simplificarea-si-fluidizarea-achizitiilor-publice/).

Dar iată de fapt ce aduce nou OG nr. 3/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 821, din 27 august 2021, https://lege5.ro/Gratuit/ha3tsnrrgy3a/ordonanta-nr-3-2021-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative-in-domeniul-achizitiilor-publice) şi care prezintă maximum de interes din multiple unghiuri de privire: (i) eliminarea din sarcina operatorului economic declarat câştigător, a obligaţiei de a prezenta certificate fiscale pentru toate sediile secundare/punctele de lucru pentru demonstrarea îndeplinirii condiţiei de excludere referitoare la plata impozitelor sau a contribuţiilor la asigurările sociale (prin modificarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi a Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale); (ii) reducerea perioadei maxime de prelungire a termenului de întocmire a raportului procedurii sau a raportului intermediar; (iii) instituirea obligaţiei semnării contractului cu ofertantul declarat câştigător al procedurii, după pronunţarea deciziei CNSC/hotărârii judecătoreşti în primă instanţă, fără a mai aştepta eventuala soluţionare în instanţă a plângerii/recursului (prin modificarea Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică (…); (iv) introducerea unei taxe de timbru în cazul cererilor introduse la instanţele judecătoreşti privind suspendarea procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului.

Apare totuşi o problemă sensibilă legată de instituirea obligaţiei semnării contractului cu ofertantul declarat câştigător al procedurii, după pronunţarea deciziei CNSC/hotărârii judecătoreşti în primă instanţă: când ”cei care contestă mai departe, în instanţă, câştigă definitiv, aceştia pot primi despăgubiri stabilite de instanţă care vor fi suportate din bugetul autorităţii contractante şi care, în anumite condiţiţii, pot fi recuperate de la angajaţii vinovaţi.” (https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24997987-schimbare-impact-major-domeniul-licitatiilor-pentru-grabirea-proiectelor-inclusiv-cele-din-pnrr-autoritatile-vor-obligate-incheie-contractele-ofertantul-castigator-fara-mai-astepte-solutionarea-defini.htm). Chiar dacă se precizează că această situaţie poate interveni ”numai dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceştia, cu vinovăţie, constând în culpă gravă, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce le revin" (OG nr. 3/2021, https://lege5.ro/Gratuit/ha3tsnrrgy3a/ordonanta-nr-3-2021-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative-in-domeniul-achizitiilor-publice), măsura nu face atractivă ocuparea unor poziţii cu atribuţii pe acest plan la nivelul autorităţilor contractante.

Totuşi, una peste alta, este de prezumat că amendarea cadrului legal existent, care adesea a favorizat lentoarea sistemului de achiziţii publice, influenţând direct calitatea derulării procedurilor de atribuire, prin povara birocratică excesivă, multiple contestaţii şi procese îndelungi etc., va conduce (şi) la o flexibilizare semnificativă a implementării unor proiecte majore de investiţii. Evident, în acest context, noi ne gândim mai ales la cele cu finanţare din partea UE.

De aceea, credem că estimările unor analişti/experţi, care desigur au venit cu argumentele lor, prognozând că România nu va putea cheltui mai mult de 40% din ceea ce ni se alocă prin PNRR (adică doar cca. 12 mld. euro), sunt, să spunem aşa, mult prea pesimiste.