Fenomene ciudate pe tarlaua fotbalului

Aşa am crezut o vreme, că termenul de „tarla” se potriveşte foarte bine cu lumea fotbalului carpato-danubiano-pontic. Să nu punem nişte diacritice la cuvântul dintre ghilimele că iese ceva ofensator şi n-avem astfel de intenţii.

Aflăm, de pildă, că lumea suporterilor „răi” din peluze, numiţi „ultraşi” începe să sufere transformări esenţiale. Poate se mai gândeşte cineva că dumnealor sunt violenţi sau lipsiţi de cultură şi civilitate. Eroare, domnilor, personal n-am spus-o niciodată şi nu obişnuiesc să arunc anatema peste categorii pe motivul unor excepţii nedemne. Dar iată că suporterii din Cluj, exilaţi temporar la Mediaş, schimbă din temelii totul. De obicei, când te luai de fani pentru scandarea unor expresii licenţioase (ca să nu le spunem „golăneşti”) primeai răspunsul „auzi, bre, aici e stadion, nu operă sau filarmonică. Cui nu-i convine, să se ducă acasă, copiii, la tobogan şi femeile la sfintele cratiţe”. Iată că suporterii Universităţii Cluj au transformat stadionul din Mediaş nu în teatru, operă sau filarmonică, ci în amfiteatrul facultăţii de istorie. La ultimul meci se citea pe banerele „şepcarilor” despre Trianon, de 4 august 1919 (ziua în care Armata Română a ocupat Budapesta) şi se scandau obişnuitele refrene atunci când echipa oaspete se numeşte Sepsi. Atunci când Sebastian Colţescu, arbitru cu sânge în instalaţie, a trimis temporar echipele la vestiare, galeria Clujului, sub focul ameninţărilor, s-a liniştit şi a trasformat amfiteatrul din peluză în Cenaclul „Flacăra” al tineretului revoluţionar (provizoriu); a început să răsune de mama focului „Deşteaptă-te, române!” şi „Treceţi batalioane române Carpaţii”. Nu este deloc rău să se aude imnul naţional pe stadioane sau alte cântece patriotice. E chiar minunat şi înălţător. Cu o singură condiţie: să se audă şi când joacă Botoşani sau Mioveni. Dacă se întâmplă numai când joacă Sepsi, este tendenţios.

Dacă la stadionul din Mediaş au fost prezenţi suporteri-academicieni şi un arbitru cu sânge în instalaţie, în Giuleşti la partida Rapid-UTA am admirat o autentică galerie de tarla (se pot pune şi diacritice) şi un arbitru cu apă chioară în instalaţie. „Gazeta Sporturilor” a avut îndrăzneala să dea imagini cu un banner jegos apărut în tribune, jignitor la adresa oaspeţilor. Mai exact, o imagine cu o Bătrână Doamnă (supranume de prestigiu pentru echipa din Arad) supusă la perversiuni de câţiva „vişinii” bine vişinizaţi, alături de inscripţia „Bătrâna Voastră, Târfa Noastră”. Iar domnul cu fluierul, Iulian Călin, n-a reacţionat în legătură cu savantlâcurile napocane şi grobianismul din Giuleşti, dar mai e timp ca LPF să ia măsurile obligatorii..

Dar, hai să mai lăsăm suporterimea în pace, că avem de zis şi despre mass-media. La meciul de la Mediaş de care vorbisem, un comentator TV a uitat de meci şi a tras o polologhie de vreo zece minute cu treaba arbitrului, treaba observatorului şi treaba suporterului, uitând de treaba comentatorului. Arbitrul trebuie să-şi vadă de meci, nu de „coregrafiile” din tribune. (Poate ar fi nimerit ca unii să pună mâna pe DEX să vadă ce înseamnă „coregrafie”.) În Giuleşti, s-au ridicat osanale „minunatei galerii giuleştene” ş.a.m.d

Ca s-o dăm pe fotbal, în opinia-mi personală, unul dintre marii vinovaţi ai eşecului Craiovei în play-off-ul Conference League este fundaşul Paul Papp, care a pocnit un adversar în pauză în drumul spre vestiar. Se spune că ar fi fost provocat de individ şi n-a mai rezistat (mama ei de adrenalină!) , iar dl. Papp a dat dovadă de necunoaştere a regulamentului, de violenţă şi de dezinteres faţă de club. 1. Pentru că nu ştie că regulamentul se aplică şi în pauze şi după meci până la intrarea în vestiar; 2. Pentru că nu se răspunde la mârlănie cu o mârlănie şi mai mare; 3. Pentru că şi-a lăsat echipa în zece oameni când arăta o formă excelentă. Paul Papp nu este nici primul, nici ultimul, dar mai grav a părut atitudinea unei voci de stentor din presa sportivă românească, care a încercat să estompeze acest gest regretabil, bun, deci, de dat ca exemplu.

Şi mai sunt multe ciudăţenii. LPF a amânat meciurile „eurofantasticilor”, deşi programul este strâns ca un arc (şi băieţii mai vor!), Dan Petrescu după ce a cerut amânări încă de la primele tururi se plânge acum că n-ar fi trebuit asta, de regula „40% străini” nu se mai ştie aproape nimic. Care să fie explicaţia valului kafkian din fotbalul nostru? Uff, căldură mare, moncher!