Prin orificiul perianal se exteriorizează o secreţie constantă de mucus sau chiar puroi care pătează lenjeria.

Fistula perianală survine ca o complicaţie a abceselor perianale care s-au deschis la piele sau după tratamentul corect/incorect al abceselor perianale, când traiectul dintre rect sau anus şi suprafaţa cutanată rămâne permeabil.

Fistula perianală este o afecţiune relativ frecventă, ea complică aproximativ 30-50% din abcesele perianale. Se întâlneşte mai frecvent la pacienţii cu boli inflamatorii ale intestinului (în special boala Crohn) şi la cei cu diabet zaharat.

Boala poate surveni la pacienţi cu tuberculoză, traumatisme (în special obstetrical – naşterea dificilă), carcinoame, boli inflamatorii pelvine, după radioterapie sau poate fi idiopatică (de cauză necunoscută).

Fistulele perianale se clasifică după numeroase criterii. Dupa traiect ele pot fi fistule oarbe (un orificiu cutanat continuat de un traiect în deget de mănuşă, fără comunicare cu rectul), fistule simple (un traiect şi două orificii, cel intern se deschide aproape de orificiul anal), fistule complexe (mai multe orificii şi traiecte) sau fistule complicate (atunci când se deschid în organe cavitare vecine – vezica urinară, vagin etc.).

Există o regulă potrivit căreia fistulele cu orificiu extern situate anterior de anus au un traiect rectiliniu şi mai scurt, în timp ce fistulele cu orificiu extern posterior de anus au traiecte mai lungi şi sinuoase. 

Simptomatologia clinică a fistulelor perianale recunoaşte în antecedente episodul infecţios (abcesul perianal) după care imediat sau după o perioadă de timp apare o scurgere purulentă persistentă printr-un mic orificiu situat în imediata vecinătate a anusului. Cantitatea de puroi poate fi importantă sau mică, uneori însoţită de eliminari de gaze. De asemenea, adesea este prezentă durere locală permanentă sau intermitentă, tenesme rectale (falsa senzaţie de scaun) şi mici sângerări episodice. 

Tratamentul este exclusiv chirurgical, la distanţă de episoade inflamatorii acute. Se poate recurge la deschiderea traiectului fistulos şi cicatrizare secundară, excizia traiectului fistulos cu sau fără incizia sfincterului anal, incizia lentă a fistulei prin poziționarea locală a unui seton (larg/ strâns) sau umplerea traiectului fistulei cu gel sigilant sau cu un material protetic din collagen (anal fistula plug).

Tratamentul chirurgical al fistulelor perianale se însoţeşte de un procent apreciabil de recidive, fiind necesară intervenţia unui specialist cu multă experienţă în acest domeniu.

Dr. Gabriela CANSCHI

Medic primar chirurgie generală

Spitalul Clinic CF Iaşi