Germinaţie

Dacă în urmă cu doar trei luni părea că PSD va câştiga lejer toate alegerile din anul de graţie 2024, inclusiv prezidenţialele, acum situaţia s-a mai nuanţat. Din nefericire, am minimalizat încă o dată magnitudinea rapacităţii clasei politice. Simţind mirosul miliardelor ce vor veni de la UE, pesediştii ţin neapărat să se căsătorească încă o dată cu liberalii. În cazul în care, trecând peste micile nepotriviri de agendă (căci în ceea ce priveşte caracterul, compatibilitatea dintre cele două partide este perfectă!), PNL şi PSD vor guverna împreună măcar vreo doi ani de acum încolo, atunci alegerile din 2024 se anunţă mai interesante decât credeam.

S-ar presupune că principalii câştigători de pe urma renaşterii USL ar fi useriştii. Dar aserţiunea trebuie privită cu maximă circumspecţie. Ea e adevărată doar în măsura în care USR va fi privit(ă) în anul 2024 ca o alternativă politică la pesedism. La noi, logica electorală e simplistă. De 30 de ani, românii votează fie cu PSD, fie împotriva PSD.

Formaţiunile non-pesediste au purtat de-a lungul deceniilor diferite nume, dar au eşuat de fiecare dată în tentativele lor, mai mult ori mai puţin sincere, de a vindeca România de sechelele comunismului. Nici PNŢCD, nici PD, nici PDL nu au realizat reformele necesare în acest sens: administrativ-teritorială, medicală, şcolară, în justiţie etc. Ca o regulă generală, reformele înseamnă tocmai impunerea şi respectarea unor reguli clare, moderne şi sănătoase, precum şi sancţionarea drastică a celor care nu le respectă. La noi e pe dos, fiindcă filosofia PSD sună mai îmbietor: noi furăm cu spor şi talent, dar vă dăm şi vouă ceva, la pensii, la salarii, la ajutoarele sociale. Iar dacă se încalcă regulile – de la aruncatul gunoaielor în râuri, până la transformarea miraculoasă a unei căsuţe într-un bloc masiv, dar fără parcări -, se găseşte întotdeauna o soluţie. Doar nu o să ne facem rău unii altora! Biserica ne-a educat să fim un popor bun la suflet. După modelul popilor, şi poliţiştii, şi procurorii, şi judecătorii au dezvoltat o genă sensibilă în zona buzunarului.

Revenind la USR, cele câteva luni în care această formaţiune s-a aflat la guvernare au dovedit că useriştii nu merită, cel puţin în acest moment, să conducă România. Am mai scris de ce: au venit cu lecţiile neînvăţate, au adus cu ei mulţi oameni nepricepuţi, au preluat foarte rapid defectele sistemului (deşi se declarau anti-sistem!), dar mai ales nu ne-au propus o ideologie care să-i definească şi care, eventual, să ne convingă că reprezintă altceva. Sincer, eu nu am înţeles până acum cine sunt şi ce vor useriştii! Drama este că nici ei nu au înţeles!

Dacă în urmă cu doi ani, socoteam că USR va intra ca un uragan la guvernare, cerând prea repede reforme radicale, nepopulare, dar necesare, ulterior am decoperit că useriştii se află într-o mare pană de idei. Câtă vreme au criticat sistemul au punctat binişor la imagine, dar, ulterior, la capitolul construcţie şi schimbare, au eşuat lamnetabil. De aici şi imensa dezamăgire care i-a cuprins pe mulţi dintre cei care au votat acest partid.

Dar este USR un partid politic? Eu cred că nu, ori nu încă, mentalitatea useriştilor arătând mai curând ca o combinatie între tupeul unui „oengist” băgăcios şi mintea inefabilă a unui „aitist” singuratic. Pe de altă parte, un partid presupune realism, ideologie, ierarhie şi foarte multă muncă de teren. Dacă rămân în opoziţie şi dau dovadă de ceva isteţime, useriştii au trei ani la dispoziţie să se transforme dintr-un ONG supradimensionat într-un partid politic de viitor.