Caută 
1 MIN
Nu cred că lumea de pe aici stă cu mic, cu mare – cum ar fi fost, în definitiv, atât de firesc, date fiind mizele – cu ochii pe ceea ce se întâmplă actualmente în Transnistria, zona gri care mustăceşte intenţii din ce în ce mai obscure şi dinspre care, la un moment dat, ne pot veni lucruri sinistre de tot. Ştim că e o enclavă rusească, ştim ceva cu uriaşul depozit de muniţii şi armament de acolo, ştim, sper, şi despre manevrele pe care şi le permit acolo tipii din Grupul Operativ al Trupelor Ruse.
Adevăratele evenimente se produs însă în desişul aparenţelor, departe de ochii lumii, chit că la suprafaţă plutesc cam toate ingredientele necesare asamblării adevăratului tablou.
Ce avem în zonă de la o vreme? O stranie – deşi, vai, atât de explicabilă – febrilizare a Moscovei care îi cere Tiraspolului să intensifice dialogul cu Chişinăul, folosind mai aplicat formatul 5+2. Înainte, dimpotrivă, făcea tot posibilul să-l arunce în derizoriu. Schimbarea asta de macaz nu-i fără de cântec, fireşte. Pretinsul ministru de externe din regiune, Vitali Ignatiev, a scăpat vorbă – la recenta întrevedere cu Serghei Gubarev, ambasadorul cu misiuni speciale al Federaţiei Ruse – că încă nu s-a ajuns la un acord cu Chişinăul asupra telecomunicaţiilor şi relaţiilor bancare. Plus – ca un aspect la fel de esenţial – chestiunea importuriilor de combustibili pe la nordul regiunii.
Toate astea sunt elemente ale unui ansamblu de probleme supuse negocierii cu partea cealaltă a Nistrului. E vorba, generic, de chestiuni sociale, comerciale, de proceduri vamale, de lucruri care vizează sistemul bancar, apoi educaţia, sănătatea, libera circulaţie etc. Chestii care înseamnă, evident, garanţii internaţionale pentru regiunea separatistă. Impresia e că ruşii, conştienţi că Ucraina le-a închis definitiv drumul spre Tiraspol, se îngrijesc să-i lase enclavei suficientă viabilitate economică şi politică, fără a-şi retrage trupele şi muniţiile. Când te gândeşti că formatul 5+2 e controlat de nemţi, începi să înţelegi minunea prin care regimul separatist şi-a băgat mărfurile în Zona de Liber Schimb şi Aprofundat şi mulţumită căror protecţii a început recunoaşterea actelor de studii ale instituţiilor de învăţământ de acolo. Să mai punem la socoteală şi ceea ce se numeşte participarea mijloacelor transnistrene de transport la traficul rutier internaţional. Ce-a rămas? Legitimarea pe plan extern a sistemelor de telecomunicaţii şi bancar. Asta – vorba lui Petru Bogatu, pe care am încercat să-l rezum, „va perpetua existenţa regiunii separatiste fără să-şi retragă trupele şi fără să accepte soluţionarea politică a conflictului“.
Cu alte cuvinte, după ce s-a fript cu faimosul său „plan Kozak“ de federalizare a Republicii Moldova, Moscova acţionează insidios, pe căi legale şi recunoscute dipomatic (OSCE) spre a-i face pe separatiştii din stânga Nistrului apţi să înfrunte autonom intemperiile de mai departe ale istoriei. Cu largul – să spunem asta răspicat – concurs al Germaniei căreia lipsa de caracter alor noştri – unelte directe ale acestor „succese“ – îi ridică, iată, sus de tot mingea la fileu. Citatul care urmează ar trebui tatuat pe frunţile acestor deştepţi ticăloşiţi, ca şi pe pieile noastre, masă inconştientă ori bovarică, după caz: „Când va putea să desfăşoare tranzacţii comerciale cu Europa fără girul Republicii Moldova, când va avea căi libere spre pieţele lumii, când va dispune de telecomunicaţii autonome legitimate pe plan internaţional, când se va pricopsi cu un sistem bancar recunoscut de marea finanţă mondială, Transnistria va câştiga o suveranitate informală efectivă şi nu va mai avea nevoie de una formală“.
Ghenadie Nicu este corespondentul „Ziarului de Iaşi“ în Republica Moldova
Publicitate și alte recomandări video
