Interviu Marius Bodea: Aeroportul să rămână și să se dezvolte pe actuala locație

1. Va avea Iaşul centură ocolitoare modernă şi completă în timpul mandatului 2020-2024?

Iaşul are nevoie de centură ca de aer pentru că e cel mai poluat oraş din România. Este o chestiune ce ţine de sănătate publică, nu doar de fluidizarea traficului. Varianta de pe Poitiers nu mai e de actualitate, pentru că oraşul s-a dezvoltat mult în periurban, spre zona Bucium, şi în acest fel acel traseu a ajuns să traverseze oraşul. Dar ce a rămas de executat din proiectul iniţial al şoselei ocolitoare, pe bd. Poitiers şi pe str. Trei Fântâni, poate fi făcut în patru ani. Este în sarcina celor de la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, dar, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, mă mut cu biroul la ei dacă este nevoie.

2. Ce veţi face pentru grăbirea sau măcar menţinerea în curs a proiectului A8?

Auzim din ce în ce mai des că se va face Ungheni-Iaşi-Paşcani şi apoi se va merge pe axa Bacău-Braşov. Nu e vorba de o infrastructură care să ne permită să mergem mai uşor în concediu. Este vorba de transport de mărfuri. Or, dacă noi punem pe axa Est-Vest 200 km în plus, ei se adaugă la costul acelor mărfuri pe care le-am exporta în vest, deci devin o povară. Ca să putem vedea acest proiect început, la propriu în execuţie, trebuie să avem un ministru al Transporturilor din Iaşi. Am văzut că toţi miniştrii ajung acolo ca să-şi facă un capital politic în locul din care provin, la fel cum se întâmplă şi astăzi. Funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean este una locală, dar, când ai în spate un milion de locuitori, atunci reprezinţi cu adevărat ceva în faţa unui ministru, oricare ar fi el. Este vorba şi de o presiune politică pe care trebuie să o facă toţi preşedinţii de CJ din Moldova. Doar printr-o presiune politică uriaşă se poate rezolva acest lucru.

3. Câţi km de drum judeţean mai sunt de asfaltat? Cât va costa continuarea campaniei de modernizare a drumurilor şi de unde veţi asigura finanţarea lucrărilor?

În acest moment, urgenţa este de a asfalta 400 din cei aproximativ 1.000 km câţi are reţeaua de drumuri judeţene din judeţ. Cei 400 km privesc direct viaţa a 200.000 de ieşeni. Nu e o lungime extraordinar de mare, dar cu siguranţă poate fi făcută o bună parte într-un mandat de patru ani la CJ.

«O megalomanie care nu vrea decât să justifice acei 4 milioane de lei cheltuiţi de administraţia PSD»

4. Aeroportul: dezvoltare pe actualul amplasament (vest) sau dincolo de pistă (est)? Ce viitor are proiectul centrului intermodal şi când va deveni funcţional?

Aeroportul trebuie să se dezvolte pe actualul amplasament. Există un masterplan de dezvoltare pe care l-am făcut în 2016, pe actualul amplasament, care rezolvă situaţia cu mult mai puţini bani. Vorbim de a investi 25 de milioane de euro, şi nu 200 de milioane de euro. Pe cealaltă parte a pistei este câmp. Nu există utilităţi, reţea de gaz, infrastructură rutieră, dar trebuie făcute bretele noi, platformă nouă, terminale. Pe partea actuală se vor reface terminalele într-unul singur, drumurile de acces au fost proiectate la nivel de studiu de fezabilitate… Pe partea cealaltă este o prostie, o spun răspicat, e o megalomanie care nu vrea decât să justifice acei 4 milioane de lei cheltuiţi de administraţia PSD pe un nou masterplan.

5. De cât timp şi de câţi bani aveţi nevoie ca să puneţi în funcţiune o reţea de transport public metropolitan? Trenul metropolitan ar putea fi lansat mai repede?

Transportul public metropolitan rezolvă problema traficului de pasageri în cea mai mare parte din judeţ. Când vorbim de transport metropolitan, nu ne gândim la un singur operator, ci la un comandament unic, la un dispecerat unic, atât în oraş, cât şi în Zona Metropolitană. Practic, într-un astfel de sistem de transport integrat, călătorul va pleca din zona unde locuieşte, va ajunge în Iaşi, va schimba autobuzul sau tramvaiul, dar va merge cu acelaşi tichet indiferent de direcţie.

Pe de altă parte, transportul public metropolitan nu înseamnă numai autobuze, ci să poţi să vii şi cu bicicleta, dar de aici începem să vorbim despre infrastructură. Iaşul s-a dezvoltat haotic, astfel că astăzi nu putem veni cu soluţii alternative la transport până nu facem investiţii mari în infrastructură. Este vorba şi de acele parcări mari de la marginea Iaşului, pentru că transportul metropolitan nu va putea să acopere absolut toate zonele. Acolo unde nu se poate, acele parcări pot să preia maşinile cu care oamenii ajung în Iaşi şi, folosind ca bilet recipisa taxei de parcare plătite, aceştia pot să meargă cu mijloacele de transport în comun urbane. Totodată, e nevoie de noi căi de acces, cum ar fi dinspre Bucium spre centrul oraşului, pentru că pe actuala infrastructură nu se mai poate face nimic.

Ideea mea e să împărţim ZMI în două, nord şi sud, şi pe fiecare să existe un operator. Pe unul singur, cum e CTP – alt muribund, pentru că se îndreaptă spre a doua falimentare – nu te mai poţi baza.

Cât priveşte trenul metropolitan, e o investiţie care sună bine, dar este costisitoare. Nu trebuie să ne minţim. Investiţia trebuie începută, dar perspectiva operaţionalizării ei va fi, să spunem, într-un deceniu, când nu vor mai fi suficiente mijloacele de transport de genul autobuzelor şi va fi nevoie de garnituri de tren în care încap mai mulţi pasageri odată.

«La Centrul Expoziţional Moldova trebuie făcut un mall al micilor fermieri»

6. În acest moment, în judeţ există un singur parc industrial funcţional (la Miroslava), unul în amenajare (tot la Miroslava) şi unul inactiv (TransAgropolis). Unde se pretează deschiderea altor parcuri şi când l-am putea vedea în funcţiune pe primul dintre ele?

Judeţul s-a dezvoltat inechitabil: avem polarizarea uriaşă în jurul urbanului mare, dar restul judeţului e praf în ce priveşte industria. Se mişcă ceva la Paşcani, dar oamenii aceia fac nişte lucruri absolut miraculoase ca să ajungă să mai ţină câteva sute de salariaţi. De aceea cred că, pentru a echilibra dezvoltarea în judeţ, trebuie să începem să construim în jurul polilor urbani, adică al celorlalte patru oraşe, parcuri industriale – şi asta o poate face Consiliul Judeţean printr-un amplu proiect dedicat – pe variantele ocolitoare ale acestor poli urbani. Am avut până acum o administraţie incompetentă care nu a înţeles care este rolul acestor parcuri industriale.

TransAgropolis este un proiect care a fost gândit bine, dar a fost abandonat ca idee şi funcţionalitate de cei care au urmat. Are cam tot ce-i trebuie pentru a-i sprijini pe marii fermieri din judeţ.

7. CJ are un Centru Expoziţional nefolosit şi pretenţii la o parte din terenurile unde a funcţionat Combinatul de Utilaj Greu (Fortus). Când se va redeschide Centrul Moldova şi cu ce destinaţie şi care este planul dumneavoastră pentru Fortus?

Am mai spus că la Centrul Expoziţional Moldova trebuie făcut un mall al micilor fermieri. Aici sunt inclusiv spaţii de birouri unde pot fi găzduite asociaţiile fermierilor, instituţiile statului – Camera Agricolă, APIA etc. – un birou de legătură al CJ. Toate acestea au legătură, pentru că micii fermieri, dacă sunt ajutaţi, din pepiniera asta se pot naşte marii fermieri.

Pe de altă parte, stăm cu o mină de aur în oraş, acest Fortus. Lucrurile sunt complicate, dar nici nu a existat din partea administraţiei judeţene niciun fel de interes să facă ordine în activele pe care le mai deţine acolo, ca să poată să dea un sens acelui loc. Fortusul trebuie recuperat.

8. Iaşul este o destinaţie turistică modestă. Are nevoie de un brand? Care ar trebui să fie acesta? Ce puncte de atracţie există sau pot fi amenajate cu concursul CJ în jurul municipiului-reşedinţă?

Am un proiect pe care tocmai l-am lansat: Iaşul marilor civilizaţii – Proiectul Cucuteni. Un judeţ trebuie să fructifice potenţialul său istoric. Or, Iaşul are un asemenea potenţial cum nu au multe judeţe din ţară. Cucuteni este un exemplu despre cum poţi să-ţi brand-uieşti, să-ţi vinzi eticheta „judeţul Iaşi”. Cum putem apărea în lume ca o zonă interesantă din punct de vedere turistic? Vorbim de o civilizaţie extrem de veche, şi avem dovezile existenţei ei. Propunerea mea a fost să facem acolo, la Cucuteni, un oraş tematic. Se poate reînvia pasiunea pentru taberele de olărit, se pot construi replica unei fabrici de ceramică aşa cum era la Cucuteni, replica unei aşezări din neolitic, un megaparc de distracţii tematic legat de vechea civilizaţie. Mai mult, acel loc poate să găzduiască festivaluri mari în aer liber pentru tineri. Este un loc lăsat de Dumnezeu în Iaşi pe care nu îl folosim. Nu ştim să folosim ceea ce avem.

9. În ultimii ani, mai multe cartiere rezidenţiale au apărut în jurul Iaşului. Această dezvoltare a luat-o însă cu mult înaintea reţelelor şcolare şi de sănătate. Majoritatea celor care au ales să se mute în afara oraşului preferă să–şi aducă copiii la şcoli şi licee din Iaşi. Pe de altă parte, pandemia a scos la iveală alte lipsuri: multe instituţii de învăţământ din mediul rural nu au acces la internet, ba chiar şi reţelele de electricitate au căderi sau fluctuaţii dese de tensiune. Cum veţi remedia aceste probleme?

Ca să poţi să rezolvi problema aglomerării în oraş, trebuie să faci în aşa fel încât să existe servicii publice în Zona Metropolitană – creşe, grădiniţe, centre de permanenţă. O mulţime de oameni vin în oraş cu maşinile proprii doar ca să-şi aducă copiii la grădiniţă sau la creşă.

Un Plan Urbanistic General presupune să prevezi cum se dezvoltă un oraş în următorii 20-30 de ani din punct de vedere rezidenţial. Practic, dacă vrei să construieşti masiv într-o anumită zonă a oraşului, înseamnă că, înainte să dai o autorizaţie acolo, trebuie să ai străzile făcute, canalizare, gaz, apă curentă calibrate pentru volumul de apartamente sau imobile care vor fi acolo. Tot acolo trebuie să existe şi aceste funcţiuni publice – şcoală, de la creşă până la liceu, spitale, servicii primare, parcuri, piste de biciclete etc. Aceste probleme din municipiu au fost „importate” şi în Valea Lupului, Rediu, Ciurea etc.

Pe de altă parte, pandemia a arătat faţa hâdă a infrastructurii din educaţie. Vrem la televizor, facem, dăm tablete, or elevii nu au nici curent electric să-şi încarce tabletele, nu au acces la internet şi aşa mai departe.

CJ are în atribuţii politicile publice pe educaţie, infrastructura bine gândită şi echilibrată. Să nu uităm problema abandonului şcolar – care creează o altă problemă: a desfiinţării şcolii din punct de vedere juridic. Există soluţia stimulării familiilor care nu au posibilităţi să-şi ţină copiii la şcoală, dar şi cea a copiilor care au carenţe în ce priveşte asimilarea materiilor şi pentru care ar putea fi pusă la punct o reţea de meditatori din rândul studenţilor, plătiţi de CJ să meargă să facă meditaţii în mediul rural. Nu în ultimul rând, stimularea profesorilor să ia catedre în judeţ. Cei tineri care au nevoie de un plus la veniturile lor ar accepta să facă nişte zeci de kilometri în plus.

«Într-un mandat trebuie să-ţi propui să faci măcar două obiective spitaliceşti mari»

10. CJ are în subordine şase spitale, toate în municipiul Iaşi şi aproape toate cu propriile proiecte de modernizare şi dotare. PNDL a făcut să apară câteva dispensare noi pe harta judeţului. Este însă suficient? Cum ar trebui continuat acest program?

Judeţul Iaşi are o particularitate pentru că CJ are în subordine şase spitale cu adresabilitate regională, dar sarcina financiară cade pe Consiliul Judeţean. Dacă sistemul de sănătate e modern şi bine pus la punct, creează până la urmă o imagine a întregului judeţ. O populaţie sănătoasă poate ajuta la dezvoltarea economică a locului unde trăieşte. În spitalele aflate în subordinea CJ s-au făcut investiţii în ultimii ani, dar puţine. Aici chiar trebuie să ai un program dedicat pe fonduri europene, şi sunt axe aici, prin care să pui la punct toate spitalele CJ-ului – şi mă refer la reabilitări ale clădirilor, dar şi la dotări. Într-un mandat trebuie să-ţi propui să faci măcar două obiective spitaliceşti mari. În acest fel, populaţia va avea încredere că lucrurile au intrat pe un făgaş normal.

Avem un program pe sănătate care vizează dublarea numărului centrelor de permanenţă. Proiectul presupune şi integrarea tuturor structurilor spitaliceşti din judeţ, în aşa fel încât să existe un traseu digital al pacientului. În sudul judeţului sunt doar trei centre de permanenţă. Odată construite şi dotate, aceste centre vor aduce economii pe termen mediu şi lung, pentru că un pacient care poate fi tratat aici va necesita cheltuieli mai mici decât dacă ar fi transportat la o unitate de primire a urgenţelor din Iaşi.

Inclusiv viitorul Spital Regional de Urgenţă trebuie integrat cu toate spitalele care aparţin CJ. Altfel, o să avem un spital aflat în subordinea Ministerului Sănătăţii, cu regulile sale, şi vom avea alte structuri spitaliceşti – şi nu puţine – în judeţul Iaşi, care nu sunt integrate cu SRU şi vom ajunge iarăşi la conflicte între unităţile medicale pentru că nu sunt coordonate.

11. Vă temeţi că puteţi fi acuzat de traseism politic? Cum vă veţi apăra într-o astfel de eventualitate?

Am plecat din PNL în secunda 1 când l-au adus pe cel mai corupt primar din România, pe cel care reprezintă suma tuturor abuzurilor pe care le-am văzut împotriva cetăţenilor acestui oraş. Am plecat fără să mă uit în urmă. Nu am avut nicio înţelegere cu nimeni, nu discutasem cu nimeni înainte. Eram preşedintele celei mai puternice organizaţii municipale din ţară, aveam funcţie politică mare. Eram preşedintele Comisiei de transporturi din Camera Deputaţilor – este în Top 3 al celor mai râvnite comisii. Luni mai târziu, m-am înscris în USR. Era cea mai firească decizie, pentru că înainte de momentul din martie, eu şi cei de la USR-PLUS bătusem palma să facem o alianţă la Iaşi prin care să înlăturăm administraţia coruptă de la primărie. Practic, am continuat un proiect început din februarie. Or, să spui că traseism este plecarea de la putere, de la avantaje, de la funcţii, de la promisiuni călduţe care mi se făcuseră numai ca să tac din gură – mi-amintesc asta, că mi-ar da un mandat de parlamentar numai să accept să-mi ţin gura – nu mi se pare deloc comparabil cu traseismul pe care îl cunoaştem, să pleci din opoziţie, cum sunt primarii PSD din Iaşi care au trecut la PNL. Eu am plecat de la putere în opoziţie. Am plecat la singura variantă de bun-simţ care există astăzi în România, alianţa USR-PLUS, cei care cu adevărat luptă împotriva pesedismului. Ce fel de luptă duci cu pesedismul dacă ai sfârşit luându-i în partid pe toţi? Aia nu mai e luptă, e ipocrizie.

VEDEȚI ȘI:

Interviu Maricel Popa: De ce am luat spitalul mobil? Gândiți-vă la un cutremur ca în '77

Interviu Costel Alexe: Noul Aeroport va fi pe partea estică, dincolo de actuala pistă