Jurnalul Asachi (3). Legăturile cu puterea

Dacă în prima parte a vieţii Asachi a avut o relaţie apropiată, chiar privilegiată, cu puterea, reprezentată de Domnitorul Mihail Sturdza, Asachi însuşi având diverse poziţii în stat care îi permiteau exercitarea puterii, în ultima parte a vieţii, aşa cum rezultă din jurnal, el se situează într-un raport defavorabil cu autorităţile. Se consemnează în jurnal faptul că permanent scrie scrisori la diverşi oameni politici influenţi, solicită audienţe, are diverse întâlniri etc., subiectele fiind, în principal, două: tipografia şi pensia viageră.

Asachi achiziţionase o tipografie modernă la vremea aceea, necesară Institutului Albinei. Acum însă, când Institutul îşi redusese mult din activitate, Asachi nu mai avea resursele necesare pentru întreţinerea instalaţiei şi plata tipografilor, motiv pentru care încerca să vândă tipografia statului sau să obţină, de exemplu, monopolul tipăririi Monitorului Oficial.

          Joi, 8 nov. 1862. Scrie de un raport către un ministru, prin care îşi declară disponibilitatea de …a edita Monitorul cu 1 procent mai gios cât ori care altă ofertă, intenţie asupra căreia îl înştiinţează pe beizade Grigore Sturdza.

Cu toate că nu erau în cele mai bune relaţii, Asachi menţine o legătură, ca între doi domni, cu Mihail Kogălniceanu. Din jurnal nu rezultă dacă acesta i-a întors lui Asachi aceste gesturi de respect.

          Vineri 6 nov. 1864. Alecu a telegrafiat lui Kogălniceanu, felicitări de sf. Mihai.

Dacă înainte cu ceva ani încercuia ziua de 24 ianuarie în chenar negru, se pare că are o altă poziţie faţă de Ziua Unirii.

          Vineri, 24 ian. 1864. Zi de sărbătoare, începe însemnările cu un vers din Horaţiu după care schiţează o biserică. Apoi, este prezentată, într-o notă reţinută, uşor ironică, aniversarea Unirii …Aniversala Alessului. Tedeum, Parada, Imn, luminaţie, am asistat cu mama la opera Norma, precedată de imn, fără aplaus. Sublinierea îi aparţine, fiind una dintre puţinele din jurnal.

          Duminica 24 Ian. 1865. Zi stralucită în negură învelită. Teatru, Graţie, imnuri, fără ură! Apotheosis Transfiguraţia pe teatru.

Cu toate că nu mai este un personaj cultural şi politic de linia întâi, se bucură, în continuare, de mult respect în societate, motiv pentru care este invitat să facă parte din diverse comisii.

          Marţi 16 febr. 1865. Ministrul cultelor mă invită la un Comitet de la Belle-Arte.

Consemnează toate efectele pe care le au demersurile sale pentru a primi o pensie viageră pentru eforturile depuse la dezvoltarea culturii în Moldova.

          Luni 1 martie 1865. Scrie despre Monitorul în care apăruse solicitarea lui Leon Ghyca care cere pentru Asachi Recompensa Naţională. Prin telegraf am mulţumit lui Ghyca.

Însemnarea următoare are o notă de umor amar. Ziua Unirii îl găseşte pe Asachi fără bani.

          Luni 24 ian. 1866. Parada aniversară, Reprezentaţie, teatru, iluminaţie, casierie = 0.

Trimite lui Cuza o petiţie în care solicită pensie viageră, aşa cum avea Ion Heliade Rădulescu în Muntenia şi aşa cum aprobase Senatul la 12 februarie 1865.

          Marţi 8 febr. 1866. Expediat petiţia la Domnitor.

          Joi 10 febr. 1866. Telegramă Cuza căzut (în jurnal ştirea este încercuită cu chenar roşu, cu fulgere în cele patru colţuri).

          Miercuri 16 febr. 1866. Locotenenţa Domnească.

După schimbarea puterii, în vederea obţinerii pensiei viagere, Asachi depune în continuare petiţii cu noua destinaţie.

          Joi 24 febr 1866. Petiţie la Locotenenţă pentru Pensie şi scrisoare la Ion Ghica.

Se declanşează mişcarea separatistă de la Iaşi. Asachi va fi anchetat, cunoscute fiind convingerile sale antiunioniste. Casa îi va fi percheziţionată, în căutarea unor manifeste, va fi audiat de procurori etc.

          Duminică 3 apr. 1866. Zi nefastă. Masacru poporului. Mitropolitul rănit. Doamna Roznovanu sărăcuţa şi fiul ei cu mulţi încarceraţi!!!

          Luni 11 apr. 1866. Locotenenţa a purces proces.

          Joi 14 apr. 1866. Perquisizzia (percheziţia) în casă la mine, fără rezultat.

          Vineri 15 apr. 1866. Inchiziţia. Interogatoriul făcut mie din ordinul Procurorului Călinescu […] în curs de 6 ore, asupra ţedulilor tipărite nu ştie unde.

          Miercuri 4 mai 1866. Chemare la Procuror.

Abia ajuns în ţară, Carol I, în drum spre Bucureşti, semnează decretul de amnistiere a separatiştilor.

          Miercuri 11 mai 1866. La amează eliberarea arestaţilor politici, bucurie, public, lăutarii cântă pe stradă: să trăiască Roznovanu. Sara şi noaptea fratele petrece la noi. Adresă lui Carol I prin Rosetti.

Luni 16 mai 1866, scrie o poezie:

          Să trăiască România de tiranul ei scăpată,/ Care şapte ani ţinută sub un giunghi de disonor,/ Providenţa se îndură sorta ţărei e decretată,/ Că se întrezărează în calea de un ferice viitor.

Conflictul cu puterea nu se încheie, locuinţa sa fiind supusă unei noi percheziţii, motivele fiind neclare.

          Miercuri 8 iun. 1866. Perquisiţia inquisiţiei D. Procuror Botez pentru broşura Lazesco.

În ultimul an al vieţii, Asachi îi scrie, probabil, ultima scrisoare lui Kogălniceanu. Din nefericire, răspunsul acestuia îl îndurerează pe diarist.

          Miercuri 5 mart. 1869. Scris lui Kogălniceanu.

          Miercuri 17 apr. 1869. …Ministru Kogălniceanu, tot cu entrale rele asupra mea!!!

După lectura, chiar şi parţială a jurnalului, putem înţelege de ce fotografiile de atunci ne arată un Asachi posomorât, chiar trist. Avea motivele lui!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi