Jurnalul lui Asachi (7)

SĂNĂTATEA

Era foarte grijuliu cu sănătatea, a lui și a familiei. De altfel, doctorii sunt nelipsiți din anturajul său. El mânca sănătos, de ex. puy și ceva ceai. A ținut dietă aproape 40 de ani, a avut niște afecțiuni digestive care îi provocau hemoragii și dureri, dar s-a tratat și a fost foarte atent cu alimentația.

• Sâmbătă, 13 oct. (nov.) 1862. Consemnează faptul că nu a putut dormi din cauza unor usturimi ale gleznelor.

• Sâmbătă, 20 oct. 1862. Scrie că a avut colici determinate de consumul unor mâncăruri grase, după care spune ceva legat de anumite motive, neinteligibile, care au condus la faptul că… de 30 de ani! am petrecut în pat cu dieta.

• Duminică, 28 oct. 1862. Consemnează că noaptea a avut colici, deoarece a mâncat ceva foarte gras. Scrie că vindecarea se va face cu romanza și picături Glück.

• Duminică, 11 nov. 1862. A mers pe jos aproape două ore prin zăpadă, având o colică cumplită și a și răcit. Următoarele trei zile nu consemnează decât atât: în așternut.

• Sâmbătă, 24 nov. 1862. Face o …plimbare pe gios până la grădina publică.

• Duminică, 9 iun. 1863. Bea apă minerală. Începuse o cură cu apă minerală, consemnând și câte pahare bea. De exemplu, dimineața bea două pahare.

• Marți, 11 iun. 1863. Bea apă la 6 dimineața, apoi face o plimbare …până la râpă. Are un obicei de a bea apă minerală, marca Enes, se pare.

• Duminică, 16 iun. 1863. O noapte de indigestie.

• Joi, 27 iun. 1863. Elena Asachi este tratată de dr. Glück. A doua zi are febră și doctorul o tratează cu chimen, se pare. Asachi este indispus din cauza pâinei necoapte.

• Luni, 1 iul. 1863. Noapte cu visuri. Georgică a dormit la Asachi… în camară. Mama… Laudă Domnului, este bine. Asachi a băut borviz, care îi place.

• Duminică, 4 aug. 1863. Durere… de ruinele unui dinte mă reține acasă. Mama s-a dus la vizite.

• Marți, 6 aug. 1863. Gutunar.

• Joi, 8 aug. 1863. Tot gutunar.

• Luni, 12 aug. 1863. Colica de dimineață, la ora 6. Toată ziua în așternut, pe urma răului din duminica vizitei la agentul (consulul) austriac (fusese la consulul austriac în vizită).

• Marți, 13 aug. 1863. Mi-e mai bine, dar plecare de amețeală. Sara ceva sânge.

Începând din oct. 1863 și până la moarte va consemna, în mod constant, hemoragii digestive, care au apariții lunare sau bilunare. Era extrem de atent cu ce i se întâmpla, consemnând chiar și o banală durere la un deget.

• Vineri, 1 nov. 1863. Durere la un deget.

• Joi, 6 febr. 1864. Congestiune la cap. Vizita doctorului Teodoryu.

• Marți, 15 iun. 1865. Am băut Kissinger și efectul a urmat.

• Joi, 17 iun. 1865. Kissinger, Durere capu.

Începând din oct. 1866 starea de sănătate începe să se degradeze. Stă mult în așternut. În multe zile nu notează nimic. De ex., în luna oct. 1868 nu face aproape nici o însemnare.

• Duminică, 2 mar. 1869. Sânge.

Este ultima însemnare referitoare la starea sa de sănătate.

SFÂRȘITUL

• Joi, 18 febr. 1865. Spiritul este viu/ Doar carnea obositu.

Mai avea de trăit patru ani.

Pe ultima filă din jurnal, anul 1869, este trecută ultima însemnare:

• Octombrie 7. Apoi nu mai este adăugat nimic.

Mai jos, o altă mână scrie:

Noiembrie

Scris Papa feliciteri/ Mihai Sturdza.

Atașamentul față de Mihail Sturdza l-a urmărit toată viața, până la moarte și dincolo de ea.

Asachi încetează din viață la 12 nov. 1869, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii Patruzeci de Sfinți. Va fi reînhumat, împreună cu soția sa, decedată la 9 mai 1877, în soclul statuii dezvelită la 14 oct. 1890, opera sculptorului Ion Georgescu, statuie amplasată în fața Școlii Primare „Gheorghe Asachi”.

Societatea Junimea îi consemnează dispariția printr-un ferpar apărut în revista Convorbiri Literare, nr. 18, din 15 nov. 1869, în care se spune că „Unul din cei mai venerabili cetățeni ai noștri, Gheorghe Asachi, a murit după o viață lungă și plină de merite. Patria noastră îi datorează mult. El trebuie să fie considerat ca principalul reîntemeietor al școlii în limba română după întreruperi de secole. El a fost cel dintâi care a înființat un jurnal în limba română în Moldova; el a fost cel dintâi care a introdus tipografia prin orașe; cel dintâi care a înființat teatrul. Asachi s-a distins prin lupta ce a întreprins-o cu mănăstirile grecești ce uzurpaseră averile școlilor românești și prin succesul ce a încoronat lupta sa; el s-a distins prin calitățile sale de bun cetățean și patriot; el s-a distins ca publicist, fiind, după un timp îndelungat, cel dintâi care a scris în limba română. Întâia lui poezie începe astfel: Un dor tainic mă împinge și mă-ndeamnă din junie/ Ca să cerc pe alăută românească armonie etc. Încercările sale au dat exemplu celor mai tineri să lucreze la întemeierea unei literaturi naționale și bătrânul nu lipsea niciodată de la a încuraja junimea. Kogălniceanu, Negruzzi, Alecsandri erau mulțumiți de aprobarea bătrânului Asachi. Bogat de ani și bogat de merite, el ne-a lăsat acum, dar memoria lui ne va rămâne vie și scumpă”.

Vor urma statui, străzi, concursuri, premii, burse, o universitate și școli care îi vor purta numele până în prezent, în semn de iubire pentru cel care spunea despre el însuși că e… de nime iubit!

Puțină lume poate reproduce un vers din Asachi, sau un titlu din opera acestuia. Puțini dintre noi știm ce a făcut, de fapt, Asachi în cultura română. Cu toate acestea, Asachi are o mare valoare simbolică, este un bun național, un blazon al culturii noastre, fiind, pur și simplu, …Asachi!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic și prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași