Lumea bibliotecilor şi ecosistemul online

Obiectivele de ordin informativ în utilizarea reţelelor de comunicare online sunt corelate cu necesitatea de a aduce la cunoştinţa comunităţii de beneficiari elementele de noutate privind datele cu caracter practic (program, tipuri de colecţii/ documente disponibile şi modalităţi de accesare a acestora, căi de acces la resursele digitale etc.). Prin natura lor ritualizată, utilitară, astfel de informări s-au fixat deja în rutina comunicării online. Tot în categoria scopurilor de ordin informativ se cuvin incluse şi mesajele referitoare la existenţa unor resurse documentare în format multimedia (tutoriale şi prezentări) care evidenţiază rolul activ asumat de biblioteci în construcţia unei culturi digitale.

Obiectivele de natură instructiv-educativă ţintesc să consolideze îmbogăţirea de cunoştinţe prin punerea în circulaţie a unor informaţii privind repertoriul de evenimente cultural-ştiinţifice pe care bibliotecile le organizează sau le găzduiesc, de la lecturi publice şi expoziţii de documente, la concerte, dezbateri, simpozioane, conferinţe şi prelegeri. Din acest punct de vedere, portalurile de internet şi reţelele de socializare îşi dovedesc utilitatea şi impactul în dezvoltarea unui mediu propice implementării de strategii care pot augmenta sau îmbunătăţi eficienţa unor activităţi educative de tip formal şi informal.

În sfera obiectivelor de tip publicitar pot fi incluse acţiunile de promovare prin care bibliotecile urmăresc să-şi lărgească bazinul de potenţiali beneficiari şi să-şi optimizeze reputaţia. Tipice pentru oglindirea acestei categorii de obiective sunt mesajele de popularizare privind concursurile cu premii, difuzarea de materiale publicitare create în beneficiul bibliotecilor sau în sprijinul partenerilor şi colaboratorilor cu care acestea conlucrează sau publicarea de anunţuri de recompensare, fie a cititorilor, fie a sponsorilor şi donatorilor. O altă clasă distinctă de mesaje o constituie postările de evidenţiere a cooperării cu partenerii din mass-media care transmit, în beneficiul bibliotecilor, noutăţi decupate din calendarele anuale ale unor campanii de promovare a imaginii.

Deşi discretă, dar cu potenţial cert, este utilizarea mijloacelor de comunicare online pentru a sprijini eforturile de perfecţionare profesională a specialiştilor care lucrează în biblioteci. Sub acest aspect, merită distinse două orientări. Interesează, pe de o parte, perfecţionarea abilităţilor de interacţiune cu cititorii şi, pe de altă parte, prezintă interes constituirea unor grupuri, închise sau deschise, de bibliotecari cu preocupări profesionale asemănătoare. Totodată, nu poate fi neglijată fructificarea reţelelor de socializare pentru a disemina informaţii legate de perfecţionarea profesională: informări periodice, cursuri, consfătuiri ş.a., întreţinute în complementaritate cu celelalte canale de comunicare online (corespondenţă şi mesagerie electronică, newsletter).

Obiectivele de natură tehnică semnalează o ipostază principală a bibliotecilor actuale şi anume aptitudinea de a se constitui în noduri informaţionale. Adaptarea funcţiilor majore atribuite, prin tradiţie, bibliotecilor la noua geografie a lumii digitale presupune schimbări de anvergură atât în privinţa rafinării aptitudinilor profesionale ale personalului care lucrează în biblioteci, cât şi în privinţa politicilor şi măsurilor instituţionale pe care bibliotecile le vor adopta pentru a se acomoda la constrângerile şi libertăţile universului online. Deocamdată, este suficient să oferim doar două ilustrări. O primă exemplificare stă în legătură cu observaţia că atribuţiile profesionale clasice ale bibliotecarilor, îndeosebi cele referitoare la constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de documente, se împletesc din ce în ce mai solidar cu alte tipuri de atribuţii din domenii aparent situate dincolo de orbita preocupărilor tradiţionale: marketing şi comunicare, informatică, managementul informaţiei şi securitatea datelor. Cea de-a doua ilustrare indică o remodelare de statut: bibliotecarul de tip „static”, care îşi desfăşoară activitatea aidoma unui pivot bine înrădăcinat de care se leagă firele nevăzute ale intereselor, nevoilor şi preferinţelor cititorilor, tinde să fie substituit din ce în ce mai repede de un bibliotecar de tip „dinamic”, al cărui rol central este de a-şi asuma sarcini de lucru şi responsabilităţi flexibile nu numai din prisma atribuţiilor clasice, ci şi în acord cu mobilitatea educaţiei şi culturii digitale.

Aşadar, în marile biblioteci din lumea civilizată s-au adoptat formule tot mai complexe de e-management, orientate atât înspre o axă intersubiectivă, constituită din lanţul 1. e-servicii, cuprinzând aici o gamă oarecare de servicii online, 2. e-documente, incluzând aici colecţiile digitale disponibile la un anumit moment, şi 3. e-public, desemnând prin acest termen-umbrelă şi comunitatea de cititori activi care urmăresc informaţiile comunicate în mediul online, şi alte grupuri sau categorii de oameni care urmăresc prin intermediul reţelelor de comunicare online noutăţile puse în circulaţie de biblioteci, cât şi înspre o axă obiectivă, constituită din tipurile de canale online pe care o bibliotecă decide să le fructifice: portaluri, forumuri, reţele de socializare, e-mail şi mesagerie, newsletter ş.a.

P.S. O versiune mai amplă a acestor consideraţii este disponibilă în revista „Biblioteca”, nr. 1/2019.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi