Mai scriem despre Simona Halep?

După nefericitul an 2021, Simona Halep a dat tuturor speranţa că va reuşi să revină acolo sus. Chiar dacă toate punctele antepandemice cucerite cu sârg s-au risipit ca fumul, într-un an petrecut mai mult în cabinetele medicale şi în sălile de recuperare decât pe terenuri. Ieşită din Top 20 WTA la începutul anului, Simona noastră şi-a plătit cuminte datoriile faţă de trecut, cu inevitabilele sincope într- revenire de acest gen, dar amintind destul de des de liderul mondial de acum câţiva ani. „Indian Wells” a părut că înseamnă, pentru Simona Halep, un fel de „reconquista” spaniolă în faţa maurilor. Accidentul de care s-a plâns în semifinala cu Iga Swiatek a fost tratat superficial de mass-media. „S-a mai plâns ea de dureri, totuşi, tot ea ne asigură că va fi OK.” Poate că i-ar fi trecut prin cap să renunţe la Miami pentru a se odihni şi reface, dar n-a lăsat-o ambiţia. „Vreau Miami, vreau să cunosc zgura de la Charleston, vreau «Billie Jean King Cup» şi formă maximă la Roland Garros.” Din nefericire pentru Simona şi pentru toţi care au crezut şi mai cred încă  în ea, accidentul de la Indian Wells a fost mai serios decât părea. Ceea ce conduce la o concluzie şi mai tristă. Că ÎNTR-ADEVĂR, Simona ar fi putut s-o bată pe Swiatek, cea mai bună jucătoare a momentului şi ar fi câştigat „Indian Wells”, punct de plecare a revenirii pe culmi, dacă n-ar fi trădat-o trupul.

Nu încape îndoială, Simona a tras de ea şi a tras cam tare. Pentru constănţeancă nu există compromisuri când e vorba de competiţie. Antrenorilor le-a fost întotdeauna greu să lucreze cu ea şi bănuim că este la fel de greu preparatorilor fizici, mental coaches sau chiar medicilor. Când e vorba de „tras la fiare”, Simona este şi antrenor, şi psiholog, şi medic. Şi lucrurile astea ajung la o finalitate cu decontul de rigoare. Cu toată ambiţia ei nestăpânită, Simona Halep este o fiinţă fragilă şi acest lucru se resimte acum, când a trecut bariera celor trei decenii. Simona Halep ştie acest lucru, ea nu este un fenomen biologic ca Serena Williams, îl simte şi îl resimte, dar nu vrea să dea înapoi. În anii când era lider mondial, mai făcea pauze, rareori lega două succese de turneu, de obicei alterna săptămânile de joc cu cele de refacere. În acest an de graţie, Simona simte că nu mai are răbdare, că vede linia de sosire şi forţează îndepărtarea violentă a finalului. Preţul? O ruptură musculară care îi mănâncă minimum trei săptămâni din cele rămase înainte de a spune adio tenisului şi a se ocupa de familie, ceea ce a recunoscut, de fapt, că râvneşte.

Este greu, aproape imposibil de prefigurat, ceea ce se va întâmpla cu cariera Simonei Halep după revenirea pe care totuşi o anticipăm. O continuare a drumului descendent, presărat cu alte probleme fizice, sau un „cântec al lebedei”? Simona spune că a avut lacrimi în ochi când a aflat de retragerea bunei sale prietene, Ashleigh Barty, şi o credem. Foarte puţini au tăria de a se retrage în plină glorie şi nici nu achiesăm la această abordare. Din păcate, Simona Halep nu mai este în plină glorie, spre deosebire de Ash şi asta poate fi un izvor de lacrimi. „Dacă aş fi făcut-o atunci… de câte umilinţe aş fi scăpat.” Simona Halep este, însă, după cum am menţionat mai sus, o luptătoare. Chiar fragilă ca un bibelou de porţelan, dar luptătoare.

La ora actuală, ştim cu siguranţă că va reveni, dar cum? Va reînnoda şirul succeselor, va lupta ca şi cum ar veni sfârşitul lumii, sau va fi mai precaută, îşi va alege turneele mai cu grijă, va accepta sfaturile antrenorilor şi medicilor, ale familiei, ale soţului, şi, în definitiv, cât de hotărâtă va fi să continue cu orice preţ? Perfecţionistă cum o ştim, Simona nu este încântată că a fost cea mai bună jucătoare a lumii, că este sportiva de top a unei ţări care nu i-a dat mai nimic. Sufletul ei simte că mai poate, deşi trupul nu îi dă semnale încurajatoare.

Mai scriem despre Simona Halep? O întrebare retorică, care ar trebui completată cu sintagma „la timpul prezent”. Dacă ar reuşi să-şi mai compenseze fragilitatea fizică cu neobişnuita-i putere de muncă ar mai fi încă şanse. Chiar dacă timpul nu lucrează în favoarea ei.