Am discutat cu prof.dr. Luminiţa Rădulescu, şefa secţiei clinice de ORL de la Spitalul de Recuperare din Iaşi, care a explicat că intervenţia chirurgicală în sine este complexă, dar nu imposibilă, însă „bazinul” de pacienţi pe care poate fi aplicată în momentul de faţă este unul limitat.

„De regulă scoatem laringele de la un pacient cu cancer. Nu este ca în cazul unui organ vital, precum cordul, pe care-l înlocuieşti pentru că s-au obliterat arterele sau este bolnav muşchiul. Cancerul nu ajunge la inimă decât foarte rar. Dar la un transplant de inimă, poţi să îi dai imunosupresoare, ele inhibă sistemul de apărare a organismului care nu mai luptă împotriva organului transplantat. La pacienţii cu cancer, cărora le scoatem laringele, este un risc major: deja au un sistem imunitar slăbit, mai iau citostatice, care omoară şi ele sistemul imunitar, iar dacă îi dai şi imunosupresoare, pentru că are un laringe transplantat, există riscul ca pacientul să facă recidivă de cancer sau să îl dezvolte în vecinătate”, a explicat prof.dr. Luminiţa Rădulescu.

Speranţe pentru viitor: înlocuirea laringelui să devină operaţie de rutină

Aceasta nu spune însă că operaţia este lipsită de speranţe într-un viitor nu foarte îndepărtat. Progresele şi cercetările din medicină continuă, explică prof.dr. Luminiţa Rădulescu, astfel încât va veni ziua în care operaţia de transplant sau înlocuire a laringelui „să fie o rutină şi să îmbunătăţim calitatea vieţii pacienţilor”. Mai ales în zona imunosupresoarelor se fac progrese, spune medicul, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat vor putea fi dezvoltate medicamente care să lupte împotriva respingerii de organe fără să afecteze puternic sistemul imunitar.

În momentul de faţă, însă, transplantul de laringe este viabil atunci când organul este distrus în urma unei traume. Dar cazurile acestea sunt foarte rare, mai ales că nici intervenţia în sine nu este una uşoară. Există o serie de nervi recurenţi, care intersectează corzile vocale astfel încât să putem vorbi. Refacerea acestor nervi într-o operaţie este o procedură extrem de complexă, iar afectarea lor este posibilă şi în cazul unor intervenţiilor chirurgicale mai frecvente, cum sunt cele efectuate pe tiroidă.

„Chirurgul trebuie să aibă grijă să nu lezeze aceşti nervi prin tiroidă, dar uneori patologia impune şi nu pot fi lăsaţi neatinşi, fiind extrem de delicaţi. Iar dacă îi atingi cât de puţin, chiar dacă asta presupune să iei de pe ei un nodul al cancerului, poate duce la paralizia corzilor vocale. Chiar şi în cazul operaţiilor de reanimare a corzilor vocale, nimeni nu poate garanta succesul dinainte, e delicat, trebuie să găseşti nervul şi să refaci legăturile. Deci transplantul în acest caz este o intervenţie foarte delicată”, a mai punctat prof.dr. Luminiţa Rădulescu.

Şi în cazul din Franţa durata procedurii a fost una impresionantă: 10 ore pentru prelevare şi 17 pentru transplantare. Iar în primele cazuri de intervenţii existente, ca şi în cazul din Franţa, motivul a fost similar: o traumă a distrus laringele, nu o boală, precum cancerul.

Medicul ieşean a mai punctat un aspect interesant: dacă operaţia va fi una de succes, vocea pacientului va fi schimbată pentru totdeauna, fiindcă depinde de tonalitatea cu care sunt formate sunetele, de grosimea corzilor vocale. O persoană care va suferi un astfel de transplant va avea, cu siguranţă, o cu totul altă voce faţă de cea cu care s-a născut.