Miracolul din golf

La marginea dinspre Golful Persic a deşertului Arabiei ajungeau de secole caravane de beduini şi cămile. În vechime viaţa pulsa doar în oazele dinlăuntru şi în cetăţile de pe litoralul Mării Roşii. Atunci când profetul Mahomed şi-a lansat doctrina religioasă ce avea să ajungă o religie universală care ameninţa nu doar marile religii, dar şi echilibrul geopolitic al lumii, el se va fi convins că nu poţi crea o mare religie într-un spaţiu deşertic, ci că trebuie să cucereşti oraşele populate. Cariera universală a islamului a fost posibilă graţie populaţiilor diverse şi teritoriilor dens populate. În următoarele secole lumea islamică a ajuns cea mai prosperă şi mai avansată din lume. Începutul acestei noi aventuri fiind fulminant, trebuia să vină într-o vreme şi declinul. Iar din cauza ce nu fac obiectul acestui articol, dar între care trebuie să amintim creşterea neorganică, după cinci veacuri de mărire a venit şi declinul. Iar o dată cu acesta zone întregi din Orientul mijlociu s-au pustiit din nou. La această creştere şi descreştere spectaculoasă a civilizaţiei islamului va fi reflectat şi emirul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, actualul vicepreşedinte şi prim ministru al Emiratelor, dar şi monarhul constituţional al Dubaiului. Timpul este ciclic, ne spune filosofia arabă a istoriei, iar o cugetare pe această temă a lui Abraham Lincoln îi vor fi întărit emirului ideea că nimic nu este etern în lumea seculară, iar sursa răului ce va să vină într-o zi rezidă chiar în proasta gestionare a binelui. Deşertăciune e totul în împărăţiile lumii, dar asta nu înseamnă că trebuie să te resemnezi fatalist, ci să năzuieşti să dai oamenilor mereu o nouă şansă. Din înţelesul şi din asumarea acestei încordări a istoriei şi a minţii va fi dedus emirul că eşti dator faţă de semenii tăi să-ţi pui mintea să lucreze pentru cauze mari. Va fi istoria recunoscătoare?! Poate da, poate nu, dar merită să încerci! Pentru că din aceste minţi vizionare se nasc marii făuritori ai istoriei. Şi nu exclud ca începând cu acest tip de vizionari să asistăm la o renaştere a lumii arabe, care a părăsit prim planul istoriei universale cu mai multe secole în urmă.

După o călătorie istovitoare prin dogoarea deşertului, puţinii călători care se încumetau să-l treacă ajungeau la apele calde ale Golfului Persic. Iar aici găseau oraşe mici şi sate pescăreşti, dar şi o altă mentalitate, mai deschisă spre inovaţie decât în rigida monarhie teocratică saudită. Începuse între timp şi cariera fulminantă a petrolului arab, care a adus bogăţie, dar şi o nouă mentalitate cu privire la rostul banilor, la misiunea statului şi rentabilitatea libertăţii. Lumea arabă s-a schimbat profund în ultima jumătate de veac, dar cel mai impresionant spectacol îl oferă chiar Emiratele din Golf. Iar vizionarii care s-au născut aici, la periferia monarhiei absolutist-saudite au înţeles că nu poţi să mişti lucrurile dacă rămâi prea ataşat de trecut, de tradiţionalism şi prejudecăţi religioase. Au scrutat cu înţelepciune istoria şi geografia, asumând că poţi să fii islamic şi modern, că nu poţi boicota lumea civilizată occidentală şi trebuie să pui banii să lucreze pentru viitor. Cum? Debarasându-te de frustrările trecutului, educând oamenii în spirit modern şi făcând din Emirate unul din cele mai dinamice hub-uri economice şi financiare ale lumii. Iar această transformare de proporţii istorice s-a întâmplat în doar câteva decenii. Şi astfel, în locul satelor de pescari de perle din Golf au apărut uluitoarele metropole de azi: Dubai, Abu Dhabi, Doha, Bahrein. Toate drumurile duc în Golf. Noua destinaţie este aproape de neocolit dacă mergi în Asia, Oceania, Australia ori Africa.

Aveam destule prejudecăţi în legătură cu noile metropole care au răsărit ca Făt-Frumos în ultimii ani. Unii îmi spuneau că totul este artificial, la fel ca orice proces de creştere forţată. Sigur, noile metropole nu au crescut precum New-York-ul, în 150 de ani, ci doar în 25-30. Dar oraşele din Golf sunt azi şi un pol de dezvoltare urbanistică şi arhitectonică, un loc în care îşi dau întâlnire numeroşi creatori din ramuri ştiinţifice şi tehnologice de vârf. Iar senzaţia că totul funcţionează „ca la carte”, te însoţeşte pretutindeni: în marile aerogări, în noile cartiere rezidenţiale ori financiare, în muzee, în mijloacele de transport etc. Serviciile turistice sunt impecabile. Taximetrele au tarife unice şi vin exact la ora planificată, iar grădinile luxuriante te poartă cu gândul la 1001 de nopţi. Şi marii arhitecţi din lume îşi dau întâlnire aici. Niciunul dintre noii zgârie nori nu seamănă cu celălalt. Moscheile nu au apărut în acelaşi ritm, pentru că emiratele sunt state laice. În Marea Moschee din Abu Dhabi arhitecţii s-au întrecut să creeze una dintre cele mai spectaculoase clădiri de acest tip din lume. Iar pentru ca lăcaşul să fie şi rentabil, i-au ataşat un mall nu mai puţin spectaculos.

E nevoie şi de atracţii culturale în Golf. Iar în Abu Dhabi s-a deschis cea mai importantă filială de peste mări a muzeului Luvru din Paris. Acum poţi să vii aici ca să admiri capodoperele lui Da Vinci, Renoir, Picasso. Ca să nu mai amintesc de artefactele islamice din colecţiile muzeului parizian, care s-au întors astfel la origini.

În Dubai mergi nu doar ca să faci cumpărături şi să te minunezi de splendoarea oraşului, ci ca să înţelegi cum mai este posibil miracolul în lumea de azi, prin încordarea inteligenţei şi a voinţei, adică prin gândire şi lucrare vizionară. Iar oameni precum emirul Mohammed bin Rashid au înţeles că miracolul nu este despre imposibil, ci despre ceea ce poţi să faci stăpânind clipa. Iar clipa Emiratelor este mare cât istoria. Dintotdeauna, cei care au înţeles asta s-au situat în avangarda istoriei, iar clipa de azi a Emiratelor poate fi temeiul celei de mâine a renaşterii lumii islamice.

Mihai Dorin este istoric şi publicist