Mondialul din iarnă şi Balonul din vară

O veche cutumă spunea că Balonul de Aur, binecunoscutul trofeu acordat celui mai bun fotbalist din lume care joacă pe Bătrânul Continent, trebuie acordat jucătorului care străluceşte mai orbitor la cel mai important eveniment fotbalistic interţări al anului . Dacă era component al campioanei mondiale sau europene a anului (în anii impari, Liga Campionilor era şi este baza, exponentul şi logaritmul), cu atât mai bine. Fotbalul este un sport de echipă, dar astfel de trofee, după care tânjesc toţi fotbaliştii cu har, în frunte cu marele Leo şi marele Cristiano, aparţin artiştilor, cei care încântă ochii făcându-ne să credem că sportul acesta cu bibilica rotundă este în primul rând artă şi apoi ştiinţă. Şi chiar dacă Leo Messi, cu un câlcâi sau o pasă filtrantă de 20 de metri, dă uneori peste cap cele mai savante scheme ale celor mai titraţi magi de pe margine, chiar dacă bogata Champions League aglomerează numărul de vedete pe metru pătrat de gazon, fotbalul ca ştiinţă rezistă. O spune şi Dan Petrescu, un antrenor român la care vedete stelare n-ar putea ajunge, fiindcă un star – în concepţia sa – este o piesă într-un angrenaj. Poate cea mai importantă, dar o simplă piesă într-un complicat angrenaj.

Dar „revenons á nos ballons”. Cutuma aceea, care a culminat în 2006, când Balonul a fost câştigat de un stoper, Fabio Cannavaro deoarece Italia a devenit campioană mondială s-a zdruncinat. Din lipsă de vedete, uneori, sau din lipsă de consens. În 2014, Germania a câştigat titlul suprem într-un mod imperial, zdrobind mereu favorita Brazilie cu 7-1 chiar pe Maracana! Cui să-i dai trofeul, lui Müller, lui Götze (autorul golului din finală), lui Kroos, sau merituosului Neuer, care – din nefericire – s-a născut portar? Aşa că omul campionatului a fost desemnat Messi, Balonul s-a dus la Cristiano, deşi nici unul, nici altul n-au spart gura favelelor. Sfântul binom care a marcat fotbalul din ultimele decenii, „CR-LM”, a scos birocraţia din încurcătură. În 2018, a câştigat Franţa, dar e greu să premiezi nişte salahori ca Griezmann sau Pogba, iar Mbappé era încă prea crud. Aşa că titlul a mers la un salahor mai copt, Luka Modric, care în plus, evolua şi la Real Madrid.

Acum, aproape sigur, titlul de jucător al Cupei Mondiale Qatar 2022 va reveni lui Messi, indiferent dacă mâine finala va fi adjudecată de Argentina sau de Franţa. Leo e la final de carieră şi, ca să stăm strâmb şi să judecăm drept, a reuşit cel mai bun turneu final dintre cele cinci la care a evoluat. De asemenea, Messi va obţine şi voturile selecţionerilor şi căpitanilor de reprezentative în ancheta FIFA World Player, care va fi finalizată la începutul anului viitor, iar „vox populi” o are deja asigurată. Cu „Ballon d'Or” treaba este niţel schimbată.

Începând cu 2022, trofeul decernat de „France Football” nu se mai acordă la sfârşit de an calendaristic, ci la sfârşit de sezon competiţional. Iar desfăşurarea ieşită din comun a Cupei Mondiale în plin sezon competiţional şi nu după încheierea ei complică treburile. La vară, meciurile din fazele KO ale Ligii Campionilor vor fi proaspete, iar competiţia de acum din Qatar va fi uşor-uşor estompată. Cei mai mulţi, în momentul de faţă, nu au în minte decât noul binom, Messi vs Mbappé. Ce s-ar întâmpla dacă trofeul Ligii va ajunge la Paris Saint-Germain, „teaca” unde strălucesc ambele săbii? Va conta evoluţia cea mai bună dintr-o eventuală finală? Dar dacă va birui Manchester City, o altă echipă hămesită după trofeul Ligii? Sau alta, fără Leo, fără Kylian… Va obţine Leo câştig de cauză de la surplusul amintirilor din Qatar? Of, greu este atunci când cel mai iubit joc de echipă este tratat ca un sport individual, ca gimnastica sau patinajul artistic…