Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (II)

sâmbătă, 20 februarie 2021, 02:52
1 MIN
 Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (II)

Sunt relatate în acest episod împrejurările reluării proiectului în anul 2009.

Între Freiburg şi Iaşi, cei doi „poli” ai „Bibliei” (cum numim între noi pe scurt proiectul), sub conducerea lui Paul Miron şi, respectiv, a profesorilor Vasile Arvinte şi, ulterior, Al. Andriescu, s-a reuşit, de-a lungul primelor două decenii scurse de la iniţierea proiectului, până în 2008, publicarea, în volume separate, a primelor cinci cărţi biblice (Pentateuhul), a Psaltirii şi a primelor cărţi istorice (Iosua, Judecătorii şi Ruth). Un al optulea volum al seriei (Cartea regilor, I-II) a fost realizată în cadrul unui proiect CNCSIS, sub coordonarea unui membru mai tânăr al colectivului, dr. Gabriela Haja, de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iaşi. Cu acest ultim volum, o treime din seria proiectată se vedea realizată. Alături de alţi câţiva filologi din generaţia mea sau mai tineri, mi-am făcut ucenicia la „Monumenta linguae Dacoromanorum”. Proiectul nu era însă încheiat. Cel mai bun omagiu pe care l-am putea aduce părintelui său spiritual, acum că el şi‑a găsit odihna la Vama Veche, la câţiva paşi de ţărmul Mării Negre şi în apropiere de graţioasa bisericuţă pe care a ctitorit-o, este să îi continuăm şi să îi ducem la capăt opera. Textul de mai sus a apărut în revista ieşeană „Timpul”, nr. 5, mai 2008, p. 14, şi a fost scris sub impactul emotiv provocat de încetarea din viaţă a lui Paul Miron. Nu aveam cum să prevăd, scriind ultimul paragraf, că soarta a vrut ca, la mai puţin de un an, în februarie 2009, să mi se încredinţeze de către conducerea Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, reluarea, continuarea şi finalizarea, într-un ritm susţinut, a proiectului, care părea că, neterminat, va cădea în uitare, încă un nefericit avatar al „adamismului românesc”, cum a fost denumit apetitul nostru de a proiecta şi începe construcţii culturale monumentale, pe care să le părăsim în cele din urmă fără a le duce la bun sfârşit.

Paul Miron (1926‑2008) şi Vasile Arvinte (1927‑2011)

 

Meritul „deciziei politice” necesare pentru un nou început revine integral profesorului Vasile Işan, rector al Universităţii, şi profesorului Gheorghe Popa, la momentul respectiv prorector responsabil de problemele cercetării. Rector el însuşi între aproximativ 1992-2000, profesorul Gheorghe Popa fusese legat de o caldă prietenie cu Paul Miron, sprijinindu-l în mod constant în proiectele sale, aşa cum au făcut-o de altfel şi ceilalţi doi rectori ai Universităţii ieşene din ultimele decenii, acad. Viorel Barbu şi profesorul Dumitru Oprea. Am primit aşadar „sarcina” aceasta de a organiza reluarea lucrărilor, acceptându-mi-se propunerea de a se întemeia un Centru de Studii Biblico-Filologice „Monumenta linguae Dacoromanorum”, ca unitate de cercetare autonomă, subordonată direct Senatului Universităţii, cu buget şi cu stat de funcţiuni proprii (vezi http://consilr.info.uaic.ro/Îmld/monumenta/1688.html). Ulterior, Centrul MLD – cum i se spune pe scurt – a devenit componentă a departamentului de cercetări umaniste al Universităţii. Pentru cinci dintre posturile de cercetare nou create la propunerea mea, au fost angajaţi prin concurs cinci tineri cercetători, care tocmai îşi susţinuseră sau erau pe cale să-şi susţină doctoratul în filologie cu teme specifice: Mădălina Ungureanu (editarea Parimiilor preste an ale lui Dosoftei), Ana-Maria Gînsac (teonimia biblică), Ioan-Florin Florescu (studiul versiunilor biblice româneşti între literalism şi transpunere liberă), Maria Moruz (frazeologie comparată) şi Sabina Rotenştein (adaptarea în limba română a numelor proprii din Biblie). Peste încă trei ani, de asemenea prin concurs, au mai fost angajaţi alţi doi tineri cercetători, Ana-Veronica Catană-Spenchiu (raporturi traductologice între Biblia de la Bucureşti şi Biblia de la 1795 a lui Samuil Micu) şi Iosif Camară (evoluţia textuală a „rugăciunii domneşti” în limba română). În plus, prin contract de colaborare pe termen limitat, în proiect au mai fost angrenaţi alţi circa douăzeci de cercetători, în marea lor majoritate tineri în curs de afirmare, din Iaşi, Bucureşti, Oradea şi Craiova, câţiva cu studii de specialitate, de filologie clasică sau de teologie, în Apus.

La discuţia „fondatoare” de la Rectorat, din toamna anului 2008, pe lângă persoanele menţionate mai sus, a luat parte şi Elsa Lüder, mandatara simbolică a moştenirii profesorului Paul Miron, care şi-a dat acordul pentru noua formulă de continuitate şi binecuvântarea pentru echipa de tineri cercetători care urma să se constituie. Mai mult încă, această „binecuvântare” a căpătat şi o formă concretă în vara anului 2010, când membrii noii echipe „permanente” am fost invitaţi şi găzduiţi de Elsa în casa de la Vama Veche, pentru a desfăşura acolo un seminar cu caracter tehnic, care a durat aproape două săptămâni. Rapid constituită şi încurajată de încrederea şi creditul acordate, tânăra echipă s-a aşternut pe lucru. Au fost definite şi fixate norme de cercetare pentru toate operaţiile complexe reclamate de caracterul interdisciplinar al proiectului (paleografie chirilică, codicologie, limbi clasice, istoria limbii române, dialectologie, lexicografie, lexicologie istorică, traductologie biblică, onomastică, teologie, istorie etc.), fixându-se itemi raţionali specifici pentru transcrierea interpretativă a textelor chirilice, manuscrise sau tipărituri, revizuirea transcrierilor, stabilirea punctuaţiei şi definitivarea textelor, elaborarea notelor filologice, corectura şi completarea manuală a indicelui general de cuvinte şi forme, generat electronic dar plin de lacune şi erori, realizarea versiunilor moderne după Septuaginta, comentariile multiple, de natură traductologică, istorică, biblistică, patristică, teologică etc., ca să nu menţionăm decât operaţiile definibile şi cuantificabile. Au fost definite şi repartizate sarcinile precise ale fiecărui colaborator, membru al echipei MLD sau colaborator extern, şi toată lumea a trecut la lucru, simultan şi în paralel la mai multe cărţi biblice.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii