O supravieţuitoare a Holocaustului a murit aşteptând despăgubiri pentru casa din Copou. Şi fiul ei încă se mai luptă prin instanţe

miercuri, 31 august 2022, 01:50
3 MIN
 O supravieţuitoare a Holocaustului a murit aşteptând despăgubiri pentru casa din Copou. Şi fiul ei încă se mai luptă prin instanţe

Fiul unei supravieţuitoare a Holocaustului încearcă de ani de zile să obţină despăgubirile recunoscute de statul român pentru proprietăţile confiscate de la mama sa. Cuantumul despăgubirilor este aproape ridicol în comparaţie cu preţurile practicate pe piaţa imobiliară, dar nici aşa nu sunt plătite. La insistenţele păgubiţilor, răspunsul dat de Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor (CNCI), reformulat în instanţă, e năucitor: care-i graba?

Sidony S. deţinuse o casă în Copou, pe strada Lascăr Catargi şi un teren aferent acesteia de 837 mp. În 1950, casa fusese confiscată de stat şi împărţită în mai multe apartamente care au fost date cu chirie. După 1990, legislaţia privitoare la retrocedarea fostelor proprietăţi i-a favorizat pe chiriaşi în detrimentul foştilor proprietari.

Patru dintre apartamentele în care fusese împărţită casa, având în total 7 camere şi o suprafaţă de 222 mp, au fost vândute chiriaşilor. Sidony S. a primit înapoi doar al cincilea apartament. S-a adresat instanţei, atacând contractele de vânzare-cumpărare întocmite de cei patru foşti chiriaşi, dar a pierdut.

Abia în 2015, după încă un rând de procese, i-a fost recunoscut, de către comisia funcţionând pe lângă Primărie, dreptul la despăgubiri.

Conform legii, dosarele privind drepturile financiare ale foştilor proprietari trebuie soluţionate în cel mult 3 ani, dacă este vorba de terenuri sau în 5 ani, în cazul imobilelor. Excepţie fac dosarele în care există o hotărâre judecătorească definitivă şi cele în care petentul este un supravieţuitor al Holocaustului aflat încă în viaţă. Sidony S. îndeplinea toate condiţiile: îi fusese recunoscut dreptul printr-o sentinţă, trecuse prin Holocaust şi încă trăia.

Ca în numeroase alte cazuri însă, plata efectivă a drepturilor a întârziat. Singura soluţie a ieşencei a fost să se adreseze din nou instanţei. Nu a mai apucat să ducă la bun sfârşit şi acest nou proces. A murit, în urmă cu trei ani, lăsând ca moştenire fiului său lupta cu autorităţile statului român.

Înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, acţiunea a fost trimisă spre soluţionare la instanţa similară din Iaşi. Aici, reprezentanţii CNCI au afirmat că acţiunea ar fi prematură. Primiseră dosarul privind despăgubirile în 2016, era „abia” 2020, deci unde era graba? Reprezentanţii CNCI făceau referire la termenul general de 5 ani, fără a lua în seamă faptul că dosarul Sidoniei S. trebuia soluţionat cu prioritate.

Excepţia de prematuritate a fost respinsă de magistraţii Tribunalului. CNCI a invocat şi vechimea imobilului, cerând reducerea cuantumului despăgubirilor pentru că clădirea ar fi supusă riscului seismic. Despăgubirile, stabilite în conformitate cu grila notarială a zonei, se ridicau la echivalentul a 154.600 euro. Şi solicitarea de reducere a fost respinsă, judecătorii arătând că nicio expertiză nu atestase riscul seismic.

Simplul fapt că clădirea era veche nu însemna şi că stă să se dărâme. Tribunalul a dispus obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare pentru suma de 763.700 lei, echivalentul despăgubirilor. Sentinţa a fost contestată, dosarul intrând luni pe rolul Curţii de Apel. 

Comentarii