Povestea lui Romeo şi Julieta

* E frig; avantaj Dragobete, că are cojoc gros şi cuşmă, spre deosebire de Cupidon, reprezentat ca un copilaş cu arc şi aripioare, dar cu cucul gol. Ambele sărbători ale iubirii vor fi urmate la foc automat de 1 şi 8 Martie, aşadar perioada de dragoste românească se află pe la jumătate sau, cum zic unii, "în toi". Despre dragoste şi toi, în cele ce urmează:

* Romeo Pămpălău e tânăr angajat la stat, freacă menta într-un birou plin de hârtii şi acte în cinci exemplare şi s-a îndrăgostit de colega sa Julieta Momâie, de la serviciul de contabilitate. N-a avut curajul să-i mărturisească sentimentul: când deschidea uşa de la biroul fetei se fâstâcea şi nu găsea nimic mai bun de spus decât "Am venit să vă rog să-mi daţi situaţia pe luna în curs" sau aşa ceva…

* Doi colegi de bere, experimentaţi, l-au sfătuit; aburii consumaţiei s-au împreunat cu aburii iubirii şi i-au dat flăcăului puteri: în aceeaşi seară a putut fi văzut lângă blocul în care locuieşte Julieta, cu părinţii şi bunica Mamaie. Romeo avea chitară şi a pierdut o oră încercând s-o ţină într-un fel sau altul; n-a izbutit să cânte, fiind total afon, dar a remarcat că, dacă o loveşte cu palma, scoate sunete nostime, ca un fel de tobă.

* Tânărul îndrăgostit a început să tragă în chitară ca un canibal de pe o insulă, care anunţă vânătorii tribului că a văzut un explorator durduliu. În paralel, a început şi să zbiere; puţinii locatari care încă nu dormeau au înţeles câteva cuvinte, gen Julieta, contabilitate, toate, amor, formular, visător, capsator etc. Vocea semăna cu scârţâitul polistirenului ud frecat de un geam; locatarii trecuseră, în toamnă, printr-o operaţiune nu prea plăcută, izolarea termică a imobilului, după care toţi au rămas cu amintiri nu prea plăcute legate de polistiren, de scârţâială, de biluţele albe care invadaseră tot cartierul, purtate de vânt, şi de meşterii care, de pe schele, se uitau pe geam în băile oamenilor, când făceau duş sau altele.

* Pentru prima dată, în sânul asociaţiei s-a realizat consensul: toţi, ca un singur om, au început să arunce în trubadurul îndrăgostit cu ce au avut mai la îndemână, de la abajururi, acarieni, accesorii, adjective şi alambice, până la zale, zacuscă, zahăr, zulufi şi zurgălăi. Tânărul îndrăgostit Romeo a scos din husa chitarei o geantă mare, în care a înghesuit toate cele zvârlite de locatari, şi a plecat, trăgând după el povara; a doua zi le-a vândut la talcioc şi a fost mulţumit. De atunci, a renunţat la iubirea pentru Julieta şi s-a apucat de cântat pe la blocuri; cică afacerea îi merge bine!