Recoltă peste aşteptări; sătenii declară: „N-am aşteptat nimic, dar tot a ieşit ceva!”

* Nenumăraţi agricultori de pe tot cuprinsul ţării sunt foarte mulţumiţi de rezultatele obţinute în această toamnă, rezultate care chiar le-au depăşit aşteptările; unul dintre ei ne declară în exclusivitate: "Rezultatele ne-au depăşit aşteptările, fiindcă nu ne-am aşteptat la nimic. Aşa facem în fiecare toamnă, nu ne aşteptăm la nimic, şi dacă nu ne iese nimic se cheamă că ne-am încadrat în plan. Dacă, totuşi, apare câte ceva, e motiv de bucurie, se cheamă că aşteptările au fost depăşite. În toamna asta, de pildă, nu mă aşteptam la nimic de pe tarlaua mea, dar m-am pomenit cu coropişniţe!".

* Şi alţi săteni au motive de bucurie după ce ogoarele lor au dat o producţie record; la Machitori, de exemplu, harnicii lucrători ai pământului au obţinut multe zeci de cârtiţe la hectar, acestea reprezentând, de decenii, principala bogăţie şi atracţie turistică a frumoasei localităţi. Meşteşugul prelucrării cârtiţelor a fost transmis din tată-n fiu, de-a lungul mai multor generaţii de vrednici artizani; din cârtiţe ei fac rafinate mantouri de nurcă, gulere de vulpe polară, căciuli de astrahan şi, la nevoie, rachiu.

* Localnicii din Consumatori au avut şi ei satisfacţie, după ce pe ogoarele lor a apărut ceva în aceste zile; mai exact, au apărut nişte cercuri imense şi suspecte, care pot fi văzute doar de la înălţime. Primul sătean care le-a văzut de la înălţime a fost Maricel Mărăcine, în ziua în care i-a explodat butelia pe care tocmai o reparase cu toporul; de pe patul său de spital a povestit celorlalţi despre semnele ciudate, pe care un copil din localitate le-a filmat apoi cu drona. Specialiştii americani cred că urmele au fost făcute de nişte săteni, în glumă, dar localnicii sunt de altă părere: "Arătaţi-mi mie un sătean care să muncească atâta ca să culce tarlaua! Nu există! Singura explicaţie logică este că urmele au fost făcute de extratereştri!".

* Pe raza localităţii Mahmuri belşugul a apărut, practic, peste noapte: toate ogoarele, toate livezile, toate animalele din gospodării au fost acoperite cu un strat de ploşniţe marmorate, ca un covor gros, în culori autumnale, asortat cu frunzele ruginii, praful de pe uliţe şi feţele cam nespălate ale localnicilor. A doua zi, vietăţile dispăruseră, ca luate cu mâna, iar după încă o săptămână sătenii au scos un rachiu destul de bun, dar cu un miros ciudat, de petrol, de lampă cu gaz, aşa ceva. Vom reveni!