Caută 
Reţeta lui Costăchel cu recomandarea Paharnicului: Rasol de chefal cu sos de capere şi usturoi
3 MIN
Mai întâi o precizare: bineînţeles că în loc de chefal puteţi pune în farfurie cam orice peşte fiert (bine, cu condiţia să-i placă genul ăsta de preparaţie), ba chiar s-ar putea să fie mai bună mâncarea cu, să zicem, ştiucă. Însă asta am avut în frigider, asta am pus în oală, iar cum rezultatul a fost foarte apreciat, cu siguranţă am să repet reţeta şi cu alte ocazii.
Că-i foarte gustoasă şi nici greu de făcut nu e, drept pentru care vă invit să vă notaţi: Cam 1,2 kg de peşte, cu toaleta iniţială făcută, 1-2 cepe, 1-2 morcovi, 1 ţelină mică, 1 lămâie, cimbru, rozmarin, 1 foaie mică de dafin, piper boabe, 1 lămâie, iar pentru sos mai aveţi nevoie de 70 g unt, 50 g făină, 200 ml smântână, 1 lingură de capere, bine scurse, 1/2 căpăţână de usturoi, sare şi piper.
Mai întâi tăiaţi peştele felii şi lăsaţi-l puţin la sare, să se-ndulcească. În timpul ăsta, curăţaţi legumele, puneţi-le la fiert în vreo 2 litri de apă rece, adăugând sare, piper boabe, puţin rozmarin şi cimbru, dafinul şi 1/2 lămâie, tăiată şi ea bucăţi (cealaltă jumătate stoarceţi-o, că o să aveţi nevoie de suc mai încolo). Fierbeţi supa asta vreo 40 de minute, adăugând pe la jumătate fierberii, dacă e de unde, capul peştelui şi alte bucăţi inutile rămase de la tăiat. Strecuraţi zeama, păstraţi, dacă vă plac, morcovul şi ţelina, puneţi din nou la fiert. Când începe iar să clocotească, puneţi feliile de peşte şi fierbeţi-le, în clocote cât mai mici, vreo 15-20 de minute, poate şi mai mult (depinde şi de soiul peştelui, şi de dimensiunile bucăţilor). Oricum, când se desprind înotătoarele fără efort, se cheamă că-i gata, aşa că puteţi stinge focul.
Încingeţi untul într-o crăticioară cu fundul gros, presăraţi făina, stingeţi cu vreo 600 ml zeamă de peşte (strecurată, ba chiar şi filtrată, dacă se poate) şi fierbeţi sosul ăsta până când începe să capete un pic de consistenţă. Stingeţi focul, adăugaţi, puţin câte puţin, smântâna şi omogenizaţi, adăugaţi usturoiul pisat, caperele, reglaţi gustul cu sare, piper şi zeamă de lămâie, omogenizaţi încă o dată şi cu asta basta, puteţi chema oamenii la masă. Ca garnitură, votez pentru cartofii natur (eventual sprijiniţi din flanc de legumele din supă), dar fireşte că nu oblig pe nimeni. şi să nu uit: puţin pătrunjel presărat în farfurie aduce cu el o prospeţime care e cât se poate de binevenită.
Rosé Terra Romana 2017, SERVE
Sunt ferm convins că orice producător de vin din România, atunci când a făcut primul roze, s-a raportat la SERVE ca la un etalon. Pe de altă parte, dacă evaluezi orice roze românesc şi vrei să-i faci un compliment, probabil ar trebui să spui că seamănă, într-un fel sau altul, cu Terra Romana. Cred că mai mult de-atât nici n-ar fi cazul să spun. Avem de-a face cu un cupaj, în majoritate Merlot plantaţie 2012, completat cu Fetească Neagră pentru complexitate (şi am folosit aici exact cuvintele lui Aurel Rotărescu, enologul cramei). Vinul are o culoare trandafirie opalescentă şi un nas elegant, cu fragi, petale de trandafir şi flori de iasomie. Corpul este plin şi onctuos, iar gustul vine cu multe fructe roşii de pădure, cireşe de mai şi miez de sâmbure de caisă. Postgustul e lung, intens, lăsând o remarcabilă senzaţie de prospeţime şi o dorinţă nestăvilită de a mai turna un pahar. în ceea ce priveşte asocierile gastronomice, se potriveşte cu atât de multe tipuri de mâncare, încât l-aş denumi, fără teamă de a greşi prea tare, „vinul panaceu“.
