Revin tricolorii, oameni buni!

Astăzi, naţionala de fotbal a României porneşte o nouă golgotă pentru reconectarea la fotbalul mare. După Mondialul ratat, urmează Euro. Şi în răstimpul acesta de aşteptare, în fotbalul nostru se întâmplă câte şi mai câte.

Fotbal mult pe ecrane şi monitoare. Au început preliminariile Euro 2024: Italia-Anglia, apoi Franţa-Olanda, sau Spania-Norvegia, Suedia-Belgia. Meciuri cu miză. Răsfăţ? Fals. Pentru vectorii şi tensorii noştri de opinie, meciul meciurilor a fost altul, fără miză, chiar amical. N-aţi ghicit? Ungaria-Estonia, unde cel mai important ziar sportiv din ţară şi-a trimis reporterii, ca să arate ce? În nici un caz un succes al gazdelor cu 1-0. Că acei care mâzgâlesc hărţi revolute şi le fâlfâie prin tribune reprezintă o minoritate în inima maghiarimii, restul ungurilor cinstiţi fiind imuni la aceste marionete mânuite de pseudogrofi din umbră, cu pile la UEFA? N-ar fi fost nevoiţi, fiindcă românii cinstiţi sunt convinşi de acest adevăr. Dar poate că această publicitate gratuită este destinată rrrrânzelor adevăraţilor rrromâni de la noi, pentru a-i mai domoli niţel? Sau poate că ţinta este onor FRF, care mai trebuie să afle (şi să suporte) diferenţa de infrastructură şi (chiar) civilizaţie între cele două ţări vecine şi prietene (puneţi dv. ghilimelele dacă le consideraţi necesare). Şi în acest răstimp, tricolorii debutează la Andorra, la Vella, cu Andorra. Cu toţi fundaşii stânga (veritabili sau improvizaţi) accidentaţi.

Când ai asemenea probleme, le poţi depăşi cu optimism, încredere şi linişte, după cum glăsuieşte limba forestieră. Optimismul se revarsă pe reţelele de socializare: ne bate şi Andorra. Încrederea este surclasată de suspiciune şi umbra lui Vasile Dâncu încă mai bântuie prin anumite creiere. Iar în materie de linişte… în 1990, poporul a votat „un preşedinte pentru liniştea noastră”, iar acum pare să avem un ”rege” pentru (ne)liniştea noastră. Taman acum regele-tătuc se războieşte cu ficiorul celui sub îndrumarea căruia a ajuns decarul de vis al naţionalei. Ce mai contează că bietul Ianis Hagi de-abia a ieşit dintr-o cumplită accidentare şi urmează un program de recuperare la unul dintre marile cluburi europene, Glasgow Rangers, de la care putem zice că depandă? Merită acest proces întrerupt de dragul a zece minute cu Andorra, capabile a satisface mega-orgoilul patern? Şi de aici, o întreagă polemică de nimic: membri ai generaţiilor de aur, argint şi alte metale se bat în săbii şi taste, fie pro-Gică, fie pro-Edi. Pro-Rotaru sau pro-Ivan (ca să minimalizăm un alt subiect de nimic pentru fotbalul românesc). Şi în acest răstimp, Edi Iordănescu vrea să arate lumii, ungurilor sau părinţilor aristocratici că n-am ajuns să ne bată chiar şi Andorrra. Şi dacă (feri, Doamne, vorba marxistului!), o vom păţi şi pe asta, se poate porni atacul. Vectorii au stabilit destinaţia şi traiectoria,  săgeţile sunt ascuţite, iar zeama de cucută e pusă la rece!

Dar n-aveţi grijă, dragi iubitori (sinceri şi reali) ai fotbalului. Nu ne bate Andorra, nici Belarus. Edi Iordănescu n-are experienţă de selecţioner, dar este serios, profesionist şi cu un bun simţ rar întâlnit. Istoriografii şi cartografii din peluzele maghiare se vor cuminţi când UEFA va dovedi că nu se lasă manipulată nici măcat de Csanyi-bacsi, propriul vicepreşedinte şi bancher. Apoi mesajul laconic şi simţit al lui Ianis către tricolori, dă speranţe că „micul prinţ” va reveni alături de fiul fostului mentor al tatălui său. Şi poate nu vom fi victime sigure nici măcar în faţa Elveţiei, de la care am suferit câteva eşecuri umilitoare, dar pe care am şi bătut-o în câteva rânduri. Un jucător care marchează în deplasare, într-un meci oficial, contra Germaniei, mai poate câte ceva.

Fotbalul nostru este cum este, dar, în niciun caz nu va ucide speranţa. Şi la un banal debut de campanie într-o ţară liliputană, tricolorii ăştia buni-răi merită o ţâră de încredere. De aceea am recomandat la început celor care se aşteaptă la o ruşine istorică în Pirinei, să nu citească. Să rămână ei cu scandalurile la modă, fotbalul are nevoie de altceva.