Risc de criză politică la Sofia

Anul trecut, „marea coaliţie” PSD-PNL a reuşit să pună în practică transferul funcţiei de premier de la un partid la celălalt, evitându-se izbucnirea unei crize guvernamentale şi, mai mult, punându-se bazele unei colaborări electorale în 2024. La sud de Dunăre, însă, clasa politică pare să fi ratat acest moment: partidul ce a exercitat până de curând şefia guvernului bulgar a cedat-o fără probleme, dar partenerul său de până acum a refuzat să o preia.

După cum se ştie, alegerile legislative de anul trecut au făcut imposibilă formarea unei majorităţi politice funcţionale, rezultând un echilibru ce a făcut necesară colaborarea între cei doi mari rivali: „Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei” (GERB), formaţiune afiliată popularilor europeni şi condusă de Boyko Borisov, figura dominantă a politicii naţionale în ultimii cincisprezece ani, respectiv „Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democratică” (PP-DB), o coaliţie formată din partide noi, care în plan european optează pentru grupul centrist Renew Europe. Aranjamentul de coaliţie a presupus desemnarea unui tandem premier-vicepremier, iar în cursul acestei luni ar fi trebuit să se facă rocada: vicepremierul Mariya Gabriel (GERB) ar fi urmat să avanseze o treaptă, iar actualul şef al guvernului, Nikolai Denkov (PP-DB) să coboare una.

Dar, aşa cum se întâmplă adesea în politică, aranjamentele de acest tip sunt respectate doar dacă toate părţile implicate simt că înregistrează profit. După alegerile din aprilie 2023, era nevoie de un guvern stabil pentru a gestiona economia şi, foarte important, pentru a înlătura obiecţiile faţă de intrarea ţării în spaţiul Schengen şi, pe termen mai lung, în zona euro. Astfel că marile partide s-au înţeles să colaboreze, dar fără a-şi instala liderii de vârf în funcţii guvernamentale, aşa cum s-a întâmplat în România. Acum, când ar trebui să aibă loc schimbarea, GERB refuză să preia şefia guvernului, sugerând organizarea de alegeri anticipate şi, eventual, reluarea coaliţiei în baza noului raport de forţe. Evident că se vehiculează data de 9 iunie (simultan cu scrutinul european), dar calendarul este foarte dificil şi nu se ştie dacă se pot face, în timp util, toţi paşii constituţionali necesari.

Evident, formaţiunea lui Boyko Borisov este încurajată de sondajele de opinie, care îi oferă un avantaj de cinci-şase procente faţă de PP-DB – diferenţa a fost de doar 2% în alegerile din aprilie 2023. Dar, pe fond, problema este aceeaşi: dacă datele din sondaje s-ar traduce în voturi, GERB nu ar putea face o altă majoritate şi s-ar vedea nevoită să reia discuţiile cu foştii parteneri. Nu pare să existe alt traseu către majoritatea parlamentară, mai ales că pe locul trei ar veni un partid de extremă dreapta („Renaşterea”), pro-rus şi profund ostil faţă de NATO şi UE.

Aşadar, doamna Mariya Gabriel, fost comisar european şi actualmente „numărul 2” în GERB, a declinat oferta de a forma noul guvern. Nu este clar dacă a făcut-o din convingere sau pentru că aceasta a fost linia dictată de şeful său de partid, Boyko Borisov, renumit pentru modul autoritar de conducere şi, desigur, dornic să preia el însuşi şefia guvernului. Doar că persoana sa a fost – şi probabil că va rămâne – inacceptabilă pentru PP-DB, ceea ce va aduce lucrurile cam în acelaşi punct în care se aflau anul trecut.

Străpungerea parţială realizată în chestiunea Schengen şi modul corect în care guvernul bulgar a sprijinit Ucraina (în ciuda opoziţiei preşedintelui pro-rus, socialistul Rumen Radev), precum şi uşoara revigorare a economiei, în ultimul an, reprezintă succese ale coaliţiei. Dar, într-un peisaj politic mai fragmentat decât cel de la Bucureşti, aceste elemente nu au dus la progrese electorale pentru cei doi aliaţi de circumstanţă: GERB se menţine în jurul cotei obţinute în alegeri (25%), în timp ce PP-DB a scăzut două-trei procente, ajungând la 21%. S-ar putea ca această uşoară deteriorare să fie provocată de dezamăgirea unor alegători care au luat de bună o promisiune electorală făcută de liderii acestei formaţiuni – aceea de a nu colabora cu GERB. Dar, în ansamblu, nu se poate vorbi de o criză de popularitate pentru niciunul dintre membrii „marii coaliţii”.

E greu de spus dacă o nouă perioadă de instabilitate pre- şi post-electorală la Sofia ar afecta serios perspectiva Bulgariei în privinţa Schengen, şi dacă ar putea apărea consecinţe şi în privinţa României. Cel mai probabil, nu – cu condiţia ca la Sofia lucrurile să nu fie total scăpate de sub control, iar eventualele noi alegeri să ducă rapid la formarea unui guvern credibil. Dar Bulgaria mai are un obiectiv important, a cărui atingere este tot mai puţin probabilă: aderarea la zona euro, începând cu 1 ianuarie 2025 (după cum se ştie, leva este de mulţi ani ancorată de euro). Pentru cei mai mulţi dintre observatori, însă, mai realist este termenul 1 ianuarie 2026, după integrarea deplină în Schengen şi după încă un an şi jumătate de gestiune macroeconomică prudentă. Aceasta ar însemna ca formatul „rotativei”, care a fost proiectat doar pentru doi ani, să fie extins pentru întregul mandat – cu alte cuvinte, GERB şi PP-DB să reziste tentaţiei de a părăsi un aranjament politic care este imperfect, dar pare indispensabil.