România, între pompieri şi piromani

Ciudată ţară mai e ţara în care lucrurile bune, de se-ntâmplă, se-ntâmplă-ndeobşte în ciuda guvernanţilor.

Guvernanţi care din 2012 încoace au fost, cu o mică întrerupere, pesedişti. Cu premieri unul şi unul, şi unul: Ponta, Grindeanu, Tudose! Şi mai ales una – inegalabila, inubliabila, mai nou şi prezidenţiabila Viorica Vasilica Dăncilă ot Videle.

Despre stilul pompieristic, sau, ca să apăs pe pedală, despre stilul heirupist pompieristic (ştiu, e o formulare pleonastică) al guvernărilor pesediste am mai scris, şi asta încă hăt în trecut, prin aprilie 2013, pe când Victor Viorel Ponta era pe cai mari (România, între masochism schizofren şi heirupism pompieristic).

Pe atunci, ce să vezi, adevăraţii pompieri, cei care intervin şi sting focul când arde undeva, se bucurau, conform unui sondaj, de cea mai mare încredere: 92% dintre cetăţenii ţării aveau încredere în ei, pompierii fiind urmaţi de armată (80%).

Nu ştiu cum mai stau pompierii (cei adevăraţi, de meserie) în prezent cu încrederea. Aş zice că a mai scăzut şi ea. Verificând pe net, am găsit un sondaj din mai 2018, conform căruia, pompierii şi-au păstrat primul loc în topul încrederii (82%), dar, după cum se vede, au pierdut 10% în cei cinci ani scurşi. Efectul Colectiv? Se prea poate.

Acum, să ne-ntoarcem în prezent. Săptămâna trecută a făcut ceva vâlvă un schimb de replici între prezidenţiabilul USR+ şi actualul preşedinte. Iniţiatorul: Dan Barna. Care, conştient că se bate cam pentru acelaşi electorat ca şi Iohannis, şi-o fi spus (sau i s-a sugerat) că trebuie să mai muşte şi el, să-l atace, fie şi subtil, pe preşedintele în funcţie. Aşa că, ieşit de la BEC (Biroul Electoral Central) după depunerea semnăturilor şi a candidaturii, la numit "pompier" pe Iohannis, spunând despre el că "a fost un pompier în momentele în care a luat casa foc. Dacă era un gospodar mai atent şi mai diligent, poate că nu ajungeam să ia foc"!

Hm, ce să spun: imaginea nu-i rea, e suficient de plastică, dar, culmea, parcă mai degrabă i-a ridicat mingea la fileu lui Iohannis. Căci, în contextul unor guvernări pesedisto-aldiste din ce în ce mai heirupist-pompieristice, Iohannis a fost asociat cu adevăraţii pompieri, nu? Iar replica preşedintelui arată că a preluat fără ezitare eticheta de "pompier", adăugându-i, pe deasupra şi-un atribut: "Am fost un fel de pompier atomic care a prevenit să se prăbuşească România. Cred că am fost foarte prezent şi o să fiu în continuare foarte prezent. Fără mine, PSD chiar ar fi reuşit să distrugă Justiţia din România, să acapareze întreaga Românie."

Nu că-i sas de-al meu, dar cred că nu greşeşte preşedintele: n-o fi ieşit el întotdeauna la timp cu vreo replică la adresa piromanilor pesedişti din Guvern şi din Parlament (piromani puşi pe dat foc la Justiţie, puşi pe dat foc la Buget şi la Economie), n-o fi avut el mereu cea mai potrivită replică, dar un lucru e cert: Iohannis i-a ţinut într-un şah continuu şi, după cum merg lucrurile, va câştiga partida de şah cu PSD-ul aşa cum a câştigat-o şi după primul mandat de primar la Sibiu!

Moment în care nu pot să nu mă-ntreb de unde până unde a plusat Iohannis preluând mingea ridicată, cum ziceam, la fileu de către Barna, declarându-se un "pompier atomic" chiar. Ei bine, Sf. Google, via Wikipedia, ne dă răspunsul: "Pompierul atomic (titlul original: El bombero atómico) este un film de comedie mexican, realizat în 1952 de regizorul Miguel M. Delgado"! Habar n-am dacă Iohannis a văzut filmul (eu nu l-am văzut), habar n-am dacă e ceva de capul acestui film, dar n-are nicio importanţă dacă a văzut filmul au ba şi dacă pur şi simplu un consilier de-al său i-a sugerat sintagma: aceasta e puternică şi potrivită ca replică la atacul subtil, urban, fără-ndoială, al lui Dan Barna.

În încheiere, n-am cum să nu mă-ntorc la pesediştii piromani care mereu încearcă să pozeze chiar ei în pompieri: cum ar veni, întâi dau foc la ceva, apoi vin să pozeze în pompierul erou care stinge focul. Exemplul cel mai recent e treaba cu impozitarea pensiilor speciale. Piromanul-pompier de serviciu: Eugen Orlando Teodorovici. Schema e aceeaşi: au dat foc la bugetul ţării cu o sarabandă de măriri de pensii şi salarii ale bugetarilor, dincolo mult de orice sustenabilitate, iar acum tot ei, pesediştii, vor să ne facă să-i credem salvatori, măcar punctual (impozitarea pensiilor speciale) ai banului public. Halal.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist