S-a chinuit un deceniu să scoată stâlpii de electricitate de pe terenul său din Bucium. Cu ce despăgubiri s-a ales

C.D. a fost pusă în posesie în Bucium, spre schitul Tărâţa, cu o suprafaţă de 5.000 mp, în 1996. Mai bine de 10 ani, ea a fost unul dintre mulţii ieşeni care au primit teren pe un deal şi nu l-au folosit la nimic. În timp, în zonă au fost eliberate şi alte titluri de proprietate, începând să se ridice case. Pentru a ajunge de la casele lor la reţeaua de drumuri publice, localnicii puteau folosi mai multe drumuri de exploatare. Cel mai scurt drum era însă peste terenul lui C.D. De aici a plecat întregul conflict. În 2008, vecinii au cerut anularea parţială a titlului de proprietate deţinut de C.D. pentru porţiunea ce reprezenta drumul de acces pe care îl foloseau. Titlul de proprietate însă prezenta un trup de teren compact, fără niciun drum pe el. Ca urmare, acţiunea vecinilor a fost respinsă.

În paralel, aceştia începuseră însă demersurile pentru efectuarea racordului la energie electrică. Primăria a emis în martie 2009 autorizaţia necesară instalării stâlpilor. Autorizaţia prevedea că stâlpii vor fi instalaţi de-a lungul drumului disputat. Până în octomrbie, stâlpii au fost montaţi, în pofida opoziţiei proprietarei. La rându-i aceasta a atacat în instanţă autorizaţia de construire şi a obţinut anularea ei printr-o sentinţă rămasă irevocabilă în 2012. Stâlpii trebuiau mutaţi.

Nu s-a întâmplat însă aşa. Printr-o nouă acţiune, vecinii au cerut instituirea unui drept de servitute, pentru a putea folosi în continuare calea de acces tăiată prin terenul lui C.D. În proces a intervenit şi furnizorul de electricitate, care a cerut menţinerea stâlpilor la locul lor. Acţiunea a fost respinsă definitiv în 2015, dar stâlpii tot nu au fost mutaţi. C.D. a făcut o cerere de executare silită, reuşind să obţină în cele din urmă scoaterea stâlpilor, în iulie 2018.

Redevenită stăpână pe terenul său, C.D. a preluat iniţiativa. În decembrie 2018, ea s-a adresat din nou instanţei, cerând despăgubiri pentru anii pierduţi prin tribunale. Concret, ea a chemat în judecată Delgaz Grid SA, cerând obligarea furnizorului de electricitate la plata unei sume de 15.000 de euro, reprezentând diferenţa de valoare a terenului, micşorată din cauza prezenţei stâlpilor şi a drumului improvizat, ca şi a sumei de 8.141 euro, sumă la care a evaluat faptul că nu şi-a putut folosi terenul în perioada 2009-2018. De cealaltă parte, Delgaz SA a afirmat că nu i se poate imputa nimic. Montase stâlpii în baza unei autorizaţii de construire perfect valabile în acel moment. Nu de aceeaşi părere au fost şi magistraţii Judecătoriei. „Din momentul promovării acţiunii în anularea autorizaţiei de construire de către Primarul Municipiului Iaşi, pârâta executant al lucrării ce făcea obiectul autorizaţiei a devenit de rea-credinţă, continuarea ocupării terenului proprietatea reclamantei constituind faptă ilicită comisă cu vinovăţie”, au precizat aceştia.

Culpa Delgaz SA a fost stabilită de judecători ca certă, dar nu din 2009, ci începând cu decembrie 2015, când fusese respinsă cererea de impunere a unui drept de servitute. Magistraţii au apreciat că o sumă de 1.318 euro este suficientă pentru compensarea lipsei de folosinţă pentru cei 384 mp din teren, ocupaţi de drum. Ei au respins însă cererea femeii de a primi despăgubiri pentru scăderea valorii de piaţă a terenului. Femeia nu prezentase o ofertă concretă de cumpărare a terenului, din care să rezulte că acesta nu putea fi vândut la acelaşi preţ ca cele din jur. Sentinţa Judecătoriei a fost atacată atât de Delgaz SA, cât şi de C.D., nemulţumită de cuantumul despăgubirilor. Tribunalul a respins ambele contestaţii. Ultima bătălie s-a consumat ieri, în faţa Curţii de Apel, care a judecat contestaţiile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei Tribunalului. Magistraţii Curţii au bătut în cuie decizia iniţială.