Semne bune, semne rele

Nici nu s-au stins ecourile îngânate cu flori-dalbe-flori-de-măr, nici apelurile demobilizatoare către copii şi fraţi, că fotbaliştii noştri din Superliga (inclusiv cei de la Poli) făcură ce făcură şi se reuniră. Dacă majoritatea s-au îmbulzit către Antalya unde-i cald şi bine, ai noştri tineri rămân acasă şi se vor pregăti pe-vatră-pe-cuptior, unde nu-i aşa de cald, dar e bine la buzunare. Domnul antrenor principal Leo Grozavu ne asigură că decizia este luată pe considerente strict sportive şi la o primă ochire pare să aibă dreptate. Şi chiar are, într-o proporţie măricică, fiindcă campionatul se reia peste vreo două săptămâni şi ar fi mai mare agitaţia decât transpiraţia. Ia să stăm noi acasă, că mi-ţi-i aleargă Mister Leo prin jurul Ieşilor (regiune mirotică, nu?) de o să uite şi locul pe care iernează în clasament. La a doua ochire, s-ar zice că n-ar fi stricat Antalya ceea cu vreo două amicaluri de omogenizare, asta dacă ar veni toate „noutăţile” la timp. Aici, în buza Copoului, cu cine să te omogenizezi, când aproape toţi românii de Superligă au luat calea Levantului? Sare Miroslava ca de obicei, dacă nu găsim noi pe la Bălţaţi sau Sârca niscai „sparring partners”. De fapt, cu toată vânzoleala specifică unor astfel de deplasări, de care fac vorbire conu Leo şi nea Cornel, tot problema financiară este mărul concordiei, ceea ce confirmă ce ştie toată lumea: trebuie economii drastice, fiindcă situaţia e albastră. Nici gurile cele mai rele nu spun că starea Politehnicii de azi seamănă, izbitor şi alarmant, cu cea dinaintea falimentului vechii şi regretatei Politehnici; adică cheltuieli exagerate, care au condus la datorii insurmontabile şi la deznodământul cunoscut. Fără a lăuda un primar şi a critica un altul, Nichita a reuşit o faimoasă inginerie cu Tricolorul Breaza prin care a salvat, dacă nu Politehnica, măcar, fotbalul ieşean. E greu de crezut că o soluţie similară (Doamne păzeşte, vorba marxistului!) s-ar putea iţi din sferele roznovane de astăzi. Dar poate că treaba va merge, supapa Şfaiţer va mai funcţiona şi Iaşul va scăpa de retrogradare. (Nu cred în zvonurile cu chemările olteneşti ale oficialului ieşean, Iaşul este mai aproape de Vorona decât Craiova)

Pe plan sportiv, lucrurile nu stau totuşi chiar atât de rău cu şansele Politehnicii de a-şi îndeplini obiectivul tradiţional: scăparea de retrogradare. Şi acest „plan sportiv” este mai mult în atenţia noastră, fiindcă este şansa de a privi într-o tonalitate mai optimistă problema echipei de fotbal la început de an. Chiar dacă scriptele se întrepătrund periculos cu meciurile, chiar dacă se pare că influenţa anului bisect (a se citi „electoral”) nu pare a mai fi ca în alte vremuri.

Politehnica a încheiat turul sezonului regulat(r) pe locul XII, în afara poziţiilor de baraj, dar doar la un punct de acestea. După disputarea a şase etape din retur, ieşenii iernează pe locul XIV, la şapte lungimi de primul loc al retrogradării directe, dar cu un punct în spatele echipelor UTA şi FC Voluntari, şi la trei în urma mult lăudatei Oţelul. Aceasta este consecinţa, în primul rând, a unui program infernal în cele șase runde care a inclus meciuri cu CFR, Farul, CSU Craiova şi FCSB, meciuri din care ieşenii au reuşit chiar să ciugulească două puncte. Până la capătul returului, mai sunt doar două jocuri cu bucluc, în Secuime şi acasă cu Rapid, în rest confruntări cu adversari cam de teapa noastră. Sigur că nu toate aceste meciuri sunt uşoare, dar apropierea retrogradării directe este greu de crezut, în ciuda sforţărilor care se fac la Dinamo sau la Botoşani. Va urma un play-out de nouă etape cu astfel de adversari, care trebuie pornit încă din sezonul regulat, fiindcă ştim foarte bine că în ultima fază contează doar zestrea înjumătăţită. Dacă operaţiunea de întărire a lotului va decurge bine (auspiciile nu sunt chiar grozave) şi dacă antrenorul va păstra aspectele pozitive demonstrate în toamnă, cel puţin retrogradarea directă este imposibilă. Dacă punem răul cel mic în faţă, disputarea barajului, credem că salvarea are şi în acest caz şanse imense: primele două clasate în acest moment în Liga a II-a nu au drept de promovare, următoarele două promovează direct, deci, la situaţia actuală, Poli s-ar confrunta cu echipe gen Buzău, Târgu Jiu sau Chiajna. Iar dacă Iaşul nu ar câştiga astfel de baraje, nu merită să joace în Liga I.

Fireşte că speranţele noastre se îndreaptă spre o salvare directă, iar dacă cerinţele sportive sunt îndeplinite, aceasta este cea mai probabilă variantă privitoare la viitorul Politehnicii în Liga I. Asta chiar în condiţiile financiare amintite şi cred că nu au stricat deloc semnalele de alarmă trase de presa ieşeană. Altfel s-ar fi crezut că în Copou curge lapte şi miere, iar răul vine de la lotul slab pe ansamblu şi (sau) incompetenţa antrenorului. Ceea ce în ciuda numeroaselor Casandre care zumzăie prin Iaşi, ca muştele pe borcanul cu miere, nu poate fi adevărat.